De 30 de ani vorbim de reforme și, iată, avem în continuare învățământ, sănătate, administrație, dar și partide, nereformate. Dacă-i așa, atunci observăm că noii guvernanți nu stau pe gânduri și încep să dărâme ziduri.
Mai întâi la casele de pensii, unde ministresa de resort a constatat că funcționarii lucrează (stau) pe scaun, iar „clienții” lor (de 60, 70, 80, ba și de 90 de ani) în picioare, în fața unor gemulețe. Mai mult, se gândesc și să urce pe scară vârsta de pensionare până la 70 de ani, ca să nu mai fie aglomerație în sălile de așteptare de la aceste case. După ce acest lucru se va întâmpla, acestea vor deveni mai colocviale și mai civilizate, om și persoană, de atunci vor fi față în față, pe scaune. Dacă ne plimbăm și pe la alte ministere, dar nici nu e nevoie, că ne spun deținătorii portofoliilor totul, aflăm și de alte reforme, la fel de necesare și, de aceea, iminente. Astfel, de la ministerul fermierilor aflăm de raportări de pierderi piscicole din cauza cormoranilor prea numeroși care au prostul obicei să înfulece cantități mari de pește, dar nu din luciul de apă, ci fix din lanul de rapiță. Tot de aici, aflăm că pe vremea fostului ministru, au fost încadrate coafeze și milițieni să țină frâiele agriculturii performante românești. Prin urmare, niște posturi vor trebui reduse procentual, din această cauză. Nici ministrul de interne nu se lasă mai prejos, taie și el în carne vie printre șefi, ceea ce e total greșit, având în vedere deficitul de polițiști din țară, în loc să-i trimită în patrulă pe cei care nu mai sunt doriți în birouri, pe străzile cartierelor mărginașe din orașe ori pe ulițele proaspăt asfaltate din sate. Rămânând în zonă, aflăm că un primar este gata să desființeze poliția locală din lipsă de eficiență împotriva ciugulitorilor de semințe, care scuipă cojile pe jos. Un fost șef la transporturi ne spune că un gândac a spulberat de la finanțare europeană o bucată serioasă de autostradă. Iată, așadar, o bună explicație de ce nu avem (și nu vom avea) autostrăzi.
Dacă vorbim de învățământ, aici reformatorii au spart toate recordurile, încât am ajuns să stăm super-bine în Europa la procentul de analfabeți funcționali, inclusiv în rândul dascălilor. Nici acum nu există astâmpăr, iar dezbaterea este dacă școala n-ar fi bine să înceapă imediat după prima zi din vacanța mare. De altfel, dacă tragem linie, ceea ce se schimbă în domeniu sunt inspectorii-șefi și directorii, după cum bate vântul politic. A, să nu uităm, avem semestre și nu trimestre sau pătrare, ca în perioada comunistă, iar acest lucru constituie o veritabilă reformă. Dacă ne referim la sănătate, spitalele sunt tot cele ce le avem din moși-strămoși, mobilierul ruginit și personalul medical de care ar fi nevoie pe alte meleaguri mai însorite. În schimb, pacienții iau foc pe masa de operație și banii nu mai ajung oricât de mulți ar fi ei.
Pare-se că lozinca guvernanților din ultimele trei decenii a sunat cam așa: reformă la reformă până nu mai rămâne nimic din toate. De aceea, să ne așteptăm ca și refoma lui Iohannis – Orban – Cîțu să trebuiască reformată mintenaș, adică după schimbarea guvernului în vederea anticipatelor, ori cel mai târziu, după localele cuplate cu parlamentarele, ca să iasă din pălărie iar PSD, cel nereformat. Cine, însă, va face reforma de apoi, după care toți vom trăi viață lungă și bună? Păi, unii dintre români, de aceea nu au mai avut răbdare și s-au tot dus, care-ncotro…
