Reabilitarea după ureche a unui podeț dintr-un sat timișean i-a produs pagube unui localnic (foto)

Personaj intrat după Revoluție în folclor, „Dorel” lovește când și unde nici nu te aștepți. De pildă, un timișorean care are și o casă la țară, Bojidar Vuița, ne-a vizitat recent la redacție pentru a ne povesti cum s-a trezit cu o bucată din gardul de beton împrejmuitor al proprietății sale din Diniaș (sat aparținând de comuna Peciu Nou) pusă la pământ de un excavatorist „încălzit” peste măsură…

Dar e mai bine să cităm din petiția trimisă, în vară (19 iulie 2017) de domnul Vuița pe adresa Inspectoratului Județean în Construcții Timiș (IJC):

„(…) În toiul iernii (decembrie 2016 – n.r.), pe ger cumplit, firma a trimis un excavator cu brațe lungi, care a săpat o groapă mare, distrugând cu această ocazie și zidul care împrejmuia proprietatea mea. Localnicii și muncitorii care au reluat lucrările în lunile aprilie-mai 2017 mi-au precizat că excavatoristul a fost în stare de ebrietate, altfel nefiind în stare să suporte gerul cumplit din decembrie, actualmente acestuia fiindu-i desfăcut contractul de muncă.

De la bun început și nici până astăzi lucrarea (de reabilitare a unui podeț de pe Drumul județean 591 A, investiție făcută din bugetul Consiliului Județean Timiș – n.r.) nu este prevăzută cu panoul cuprinzând denumirea proiectantului, beneficiarului investiției, datele de începere și de finalizare a lucrărilor etc. La reluarea lucrărilor, podul a fost montat deviat față de axa drumului, iar la întrebarea mea – <de ce a fost făcut proiectul așa?> -, mi s-a răspuns că proiectul a fost executat cu imagini din satelit.

Fără a avea un coordonator calificat, la reluarea lucrărilor, și-au dat seama că proiectantul a <proiectat> podul urmând firul apei (care nu mai curge de ani de zile) pe canalul Țeba și cu actualul excavatorist (…) au săpat tot pe proprietatea mea, aiurea, provocându-mi o pagubă și mai mare, distrugând până și sălciile ale căror rădăcini aveau un rol bine determinat, să țină malul”.

Omul solicita instituției respective să îi sancționeze pe proiectantul și pe executantul lucrării de reabilitare a podețului, precum și să dispună repararea de către constructorul neglijent a gardului avariat.

Unde dai și unde crapă

Răspunsul sosit în 4 septembrie de la IJC Timiș a fost lapidar, cuprinzând două puncte mari și late:

„Urmare adresei înregistrate la IJC Timiș (…) prin care sesizați unele aspecte referitoare la activitatea desfășurată de SC Calendo Cons SRL Timișoara în calitate de constructor la obiectivul <Refacere podeț pe DJ 591A km. 10+151, în Diniaș, jud. Timiș>, vă comunicăm că, în urma controlului efectuat la obiectivul de mai sus (…) s-au constatat următoarele:

1. Poziționarea podețului în plan s-a efectuat în limita de proprietate a statului român.
2. În urma săpăturii din anul 2016 pentru execuția fundațiilor și montarea aripilor din beton armat prefabricate, taluzul versantului din amonte partea stângă prezintă degradări pe o lungime de 6 metri, degradând și gardul care împrejmuiește proprietatea d-voastră, neconformitate care va fi remediată până în data de 2.10.2017 (fiind necesară elaborarea de către proiectantul obiectivului a unei soluții tehnice de remediere a degradărilor menționate mai sus)”.

Evident, petiționarul a rămas ca la dentist când a citit prima parte a răspunsului: el nu pusese în nici un moment la îndoială faptul că podețul respectiv se afla pe terenul proprietate a statului român, tot ceea ce semnalase era că „Doreii” angajați de executantul lucrării depășiseră perimetrul cu pricina și îi distruseseră gardul de beton care îi împrejmuia proprietatea! Omul s-a mai liniștit apoi când a aflat că, totuși, inspectoratul în construcții a dispus remedierea pagubelor până la începutul lunii octombrie.

Din ciclul „știați că…?”

A stat, a așteptat însă, când a văzut că termenul-limită a expirat, a ajuns din nou la instituția respectivă, unde a depus alte petiții scrise, fiind chiar primit în audiență de inspectorul-șef Vergina Popescu, șeful IJC Timiș. Domnul Vuița ne-a povestit că, la început, doamna Popescu s-a arătat foarte cooperantă, solicitându-i tot felul de documente și promițându-i că instituția pe care o conduce va lua toate măsurile legale pentru ca vinovații pentru situația creată să plătească.

La următoarea audiență însă atitudinea dumneaei – susține Bojidar Vuița – s-a schimbat semnificativ, petiționarul fiind convins că acest lucru se datorează unor informații ajunse la urechile doamnei inspector-șef, culmea tot de la dumnealui:

„Cei doi-trei oameni care lucrau acolo mi-au spus că firma Calendo Cons este a băiatului revoluționarului (…) (cum, deocamdată, nu avem suficiente date care să demonstreze indubitabil că așa stau lucrurile, preferăm să nu facem încă public numele respectiv – n.r.), iar mai departe eu am transmis ce am aflat tuturor celor din zonă, inclusiv inspectorului trimis de doamna Popescu la fața locului, care i-a spus și ei ce a aflat de la mine.

Altfel cum să interpretez că, după ce am ajuns din nou la ea, m-a chemat în mijlocul biroului și mi-a spus <Știți că firma asta e a fiului revoluționarului…>?! Atunci i-am spus <N-am vrut până acum să ies în față cu asta, dar și eu sunt revoluționar>…

Întâmplător, aveam la mine mai multe documente pe care urma să le prezint la Primăria Timișoara, printre care și un articol mai vechi din ziarul dumneavoastră în care s-a scris despre mine și când l-a văzut s-a dus la copiatorul ei și a xeroxat articolul!”.

În continuare, domnul Vuița susține că i-a explicat doamnei Popescu că n-au nici o legătură erorile făcute de constructor cu filiația patronului firmei, că una-i una, alta-i alta, iar legea e aceeași pentru toți.

„Nu eu i-am spus lui, el mi-a spus mie…”

Curioși să aflăm și punctul de vedere al șefei IJC Timiș cu privire la această situație, am sunat la sediul instituției pentru a discuta cu dumneaei însă, cum telefonul a sunat îndelung în gol, am decis să ne încercăm norocul și i-am făcut o vizită la serviciu. Astrele s-au aliniat și am ajuns la etajul I al inspectoratului exact când doamna Popescu se afla pe coridor.

Amabilă, doamna inspector-șef ne-a invitat în birou, chiar dacă ne-a atenționat că orice solicitare de informații se face prin intermediul superiorilor de la București. Asta apropo de descentralizarea cea mult trâmbițată: pentru orice subiect cât de banal care ar putea fi lămurit imediat pe plan local, jurnaliștii sunt îndrumați către atotputernicii din Capitală, de parcă ăștia ar fi singurii capabili să gândească și să formuleze răspunsuri…

Rugând-o să ne explice de ce a fost necesar să îi „dezvăluie” domnului Vuița a cui este firma de construcții care i-a spart acestuia gardul de beton, Vergina Popescu ne-a dat de înțeles că ar fi vorba de o situație a la Radio Erevan:

„Eu nu i-am spus a cui este firma de construcții, pentru că n-aveam de unde să știu. Dânsul mi-a spus chestia asta, nu eu i-am spus-o… Dânsul mi-a spus că a fost chemat la primărie, că el este revoluționar și că și această firmă este a copilului revoluționarului (…). I-am spus că eu nu fac analize de-astea și că nu mă interesează cine este proprietarul.

Din punctul de vedere al inspectoratului, mă interesează construcția. Eu, dacă vreți, cu construcția vorbesc, nu cu proprietarul. Eu am diriginte de șantier cu care trebuie să vorbesc, sunt specialiști atestați de inspectoratul de stat în construcții. Celelalte chestii de can-can nu mă interesează…”.
Cum n-am fost de față, nu știm a cui versiune corespunde realității, așa că ne abținem de la un verdict.

Argumentație halucinantă

Pe de altă parte, argumentele pe care ni le-a servit, în continuare, doamna Popescu, prin care a încercat să justifice inexistența de pe șantier a panoului de identificare a investiției ne-au lăsat mască:

„Nu noi trebuie să amendăm pe Legea 50/1991 că nu există panoul, ci emitentul autorizației de construire, în cazul de față, Consiliul Județean Timiș. Dar vă mai spun un lucru: nu spune niciunde unde trebuie să fie panoul, el putea fi pus și la… consiliul județean. Puteți să puneți și dumneavoastră un panou și mâine să nu-l mai găsiți… Noi nu am văzut acel panou, dar asta nu înseamnă că n-a fost pus niciodată. Sunt panouri de identificare în curțile primăriilor…”.

I-am spus și în față inspectorului-șef al IJC Timiș, o repetăm și aici: afirmațiile dumneaei sunt cel puțin ciudate și frizează neverosimilul. Cum să susții, ca ditamai șef al inspectoratului în construcții, că nu trebuia montat panoul ăla la fața locului, pe șantier, și că panourile astea pot fi montate în curțile primăriilor sau ale consiliilor județene?! Adică, dacă o primărie are vreo 15-20 de investiții în derulare, ar trebui să găsim plantate tot atâtea panouri de identificare în curtea instituției, unul lângă altul sau cum!?

În Anexa 8 la Ordinul ministrului dezvoltării regionale și locuinței nr. 839/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, am găsit modelul pentru panoul de identificare a investiției, iar din cele cuprinse acolo reiese destul de clar că aceste panouri „confecționate din materiale rezistente la intemperii și afișate la loc vizibil pe toată perioada lucrărilor” – pe care se specifică cu litere de tipar mari „ȘANTIER ÎN LUCRU” și este marcat locul pe care trebuie să apară o „vedere de ansamblu a obiectivului” – se montează la fața locului, în imediata apropiere a șantierelor pe care se desfășoară activitățile care fac obiectul investiției. Nu în curtea primăriei și nici în cea a consiliului județean.

Revenind la interacțiunea dintre Bojidar Vuița și IJC Timiș, nici până la această oră omul nu a primit răspuns la ultimele două petiții adresate instituției respective, deși termenul de 30 de zile a expirat (doamna Popescu ne-a precizat că omul va primi până la urmă răspunsurile), iar la fața locului pagubele n-au fost remediate, fotografiile pe care le-am făcut la Diniaș săptămâna trecută fiind edificatoare.

Promisiuni neonorate la Boldur

Din câte se pare însă nu doar la Diniaș firma Calendo Cons a lăsat în urmă regrete: în ediția din 2 octombrie a ziarului nostru, într-un articol intitulat „Neajunsuri în comuna Boldur”, apare o declarație a viceprimarului acestei localități, Viorel Berci, care, referindu-se la lucrările executate la podul peste pârâul Timișina, aflat pe drumul dintre Boldur și Ohaba-Forgaci, spunea așa:

„Proiectul este executat în proporție de 50 la sută. Din păcate, avem de-a face cu o echipă neserioasă și cred că va fi greu să terminăm până la iarnă”. V-ați prins, probabil, că „echipa neserioasă” aparține aceleiași Calendo Cons.

Conform primarului din Boldur, Cristian Stoi, pe care l-am contactat zilele trecute, deși firma respectivă trebuia să înceapă lucrările de reabilitare a podului în primăvară, acțiunea a demarat abia în toamnă, astfel că termenul de finalizare, februarie 2018, nu are cum să fie respectat. E adevărat, la această întârziere contribuie și un studiu geologic suplimentar făcut de proiectant, din cauza unor probleme apărute în timpul lucrărilor, studiu care putea însă să fie realizat mai repede, dacă firma constructoare ar fi demarat operațiunea la momentul stabilit, nu cu câteva luni bune mai târziu…

Revenind la cazul din Diniaș, domnul Bojidar Vuița ne-a mai semnalat și faptul că, potrivit codului CAEN 4120, cu care figurează înregistrată la Registrul Comerțului, firma Calendo Cons ar trebui să se ocupe de „lucrări de construcții ale clădirilor rezidențiale și nerezidențiale”, nu de „construcția de poduri și tuneluri”, care face obiectul codului CAEN 4213…

Da, astea sunt deja detalii, dar nu se spune degeaba că detaliile fac diferența, nu-i așa?


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Un raspuns la “Reabilitarea după ureche a unui podeț dintr-un sat timișean i-a produs pagube unui localnic (foto)

  1. Revoluționar de hârtie .
    Dorel – e plină România de dorei și dorinele.
    Suntem o populație modificata genetic de parca sa fi un Dorel e prototip standard național.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare