Promisiuni cu carul, realizări cu ocaua mică

Mai puțin de două luni ne despart de startul oficial al campaniei electorale pentru alegerile locale din România, deși aceasta a început practic de mai multă vreme. Sloganul sub care se va desfășura această perioadă de reclamă politică și personală pare să fie, la Timișoara: „Nu contează ce ai realizat de fapt, ci cum prezinți ceea ce ai făcut”.

Deși zarurile au fost deja aruncate, probabil printr-o subtilă mișcare de „blat” la nivelul principalelor partide politice, iar actualul primar este, practic, singur în cursa pentru cel de-al doilea mandat, nu strică să aruncăm o privire asupra a ceea ce s-a promis în pliantele electorale de acum patru ani.

O scurtă rememorare

Să ne aducem aminte, așadar, de contextul în care s-au desfășurat alegerile locale de acum patru ani. Era pe vremea când USL se afla pe valul simpatiei populare, astfel că orice candidat avea șanse maxime.

Conform datelor oficiale, numărul de alegători rezultat din listele electorale permanente și complementare din Timișoara a fost de 289.669. În total, pentru funcția de primar au fost 111.374 de voturi valabil exprimate, deci doar 38 la sută dintre cei care ar fi putut să voteze. Dintre aceste voturi, 49,76 la sută au fost în favoarea actualului primar, adică 55.422 de voturi, față de 23,39 la sută cât a avut principalul său competitor.

În procente, conducerea municipalității timișorene și-a ocupat fotoliul cu voturile a 19,13 la sută dintre timișorenii cu drept de vot, dar aceasta este o altă poveste, legată de interesul acordat alegerilor, în general.

De asemenea, la Consiliul Local Timișoara, USL a avut 54.291 de voturi (49,09 la sută), PDL – 16.021 (14,49 la sută), UpT – 14.170 (12,81 la sută) și PP-DD – 11.176 (10,10 la sută). Primarul Timișoarei a câștigat cu 1.131 de voturi mai mult decât formațiunea care l-a susținut.

Promisiuni pentru șase luni

Prezentăm, în continuare, lista priorităților lui Nicolae Robu în 2012 pentru primele șase luni de mandat: „1.Mutarea/demolarea monstruoasei clădiri din sticlă din Piaţa Victoriei; 2.Repararea trotuarelor din centrul istoric şi a aleilor de pe malul Begăi; 3.Desfiinţarea cvasigenerală a fâşiilor de pământ (pretinse „spaţii verzi”) dintre trotuare şi carosabil – principala sursă a prafului şi noroiului din Timişoara; 4.Transformarea în spaţii verzi a tuturor spaţiilor virane din oraş care se pretează la aşa ceva; 5.Curăţarea oraşului de câini fără stăpân prin prinderea, sterilizarea şi ţinerea lor în adăposturi; 6.Eradicarea cerşetoriei şi vagabondajului din oraş; 7.Simplificarea birocraţiei şi scurtarea drastică a termenelor de acordare a diverselor avize şi, în general, a termenelor de răspuns la demersurile cetăţenilor; 8.Curăţarea oraşului de buruieni (multe dintre ele – de exemplu ambrozia – dătătoare de alergii); 9.Reducerea timpului pierdut de cetăţeni în aşteptarea mijloacelor de transport în comun, prin îmbunătăţirea frecvenţei de circulaţie a acestora; 10.Plombarea tuturor gropilor din asfalt; 11.Înfiinţarea Direcţiilor de Educaţie şi Sănătate în primărie”.

Programul pe patru ani

Pentru întreg mandatul, Nicolae Robu a candidat cu următoarele priorități: „1.Reducerea cu cel puţin 25 la sută a facturii la apă caldă şi căldură prin: reabilitarea termică pe scară largă a blocurilor, cu fonduri de la Comisia Europeană, de la Guvern şi din bugetul local, fără contribuţii directe ale cetăţenilor; îmbunătăţirea managementului la nivelul furnizorului (Colterm); promovarea celei mai noi tehnologii de asigurare a apei calde şi căldurii, prin transformarea punctelor termice actuale în centrale pe gaz de ultimă generaţie, cu capabilităţi de cogenerare de energie electrică; 2.Fluidizarea traficului prin: semaforizare inteligentă, computerizată, de ultimă generaţie, realizarea a cel puţin trei subpasaje; lărgirea unor poduri peste Bega şi construirea a cel puțin unui pod nou; lărgirea unor artere; realizarea centurii drumul Lugojului – drumul Şagului; completarea inelelor de trafic şi înlăturarea punctelor de strangulare de pe traseul lor; optimizarea ştiinţifică a traseelor din oraş; crearea unor noi artere (Sudului – Pestalozzi, Mareşal C-tin Prezan – Mureş etc.); crearea de locuri de parcare prin desfiinţarea fâşiilor de pământ dintre trotuare şi carosabil; realizarea a cel puţin cinci parcări mari (Punctele Cardinale, Parcul Botanic, Ceasul floral, grădina de vară Capitol); rapidizarea căii de racord actuale la autostrada Arad-Timişoara şi realizarea unui nou racord, pe şoseaua Timişoara-Arad”.

Timișoara marilor proiecte

De asemenea, tot în pliantele electorale de acum patru ani, regăsim o sinteză a obiectivelor primarului Timișoarei. Sub titlul „Prioritatea mea: proiectele de anvergură”, regăsim: 200 de blocuri reabilitate anual, centura și inelele orașului și racordul la autostrada Timișoara – Arad, trei poduri și pasaje, cinci parcări de mari dimensiuni, centrul istoric reabilitat, un stadion ultramodern, o sală polivalentă cu 15.000 de locuri, patru bazine semiolimpice în cartiere și un bazin olimpic, un nou mare spital, sistem de show de muzică, apă și lumină pe Bega. Sursele de finanțare au fost, și ele, precizate: bani guvernamentali, cu sprijinul guvernului USL, fonduri europene, atrase la timp și pentru proiecte palpabile, parteneriate public-private, atragerea investitorilor privați. Garanția reușitei era constituită, la vremea aceea, din următoarele argumente: gândirea deschisă și liberală, realizările ca rector al Universității „Politehnica”, votul și încrederea timișorenilor, echipa de consilieri, susținerea din partea Uniunii Social-Liberale.

Socoteala de acasă e departe de cea din târg

Timișorenii știu, fără îndoială, să facă diferența dintre ceea ce se spune într-o campanie electorală și ce se întâmplă după aceea, chiar dacă obiectivele din 2012 păreau rezonabile. Dar să susții, la un moment dat, îndeplinirea în proporție de 500 la sută a promisiunilor electorale, când se vede cu ochiul liber că nu are cum să fie așa, pare cel puțin hazardat.

Unul dintre ghinioanele primarului Timișoarei a fost scindarea USL, care a tăiat orașul de pe Bega de la orice finanțare. Așa ne-am luat gândul de la șoseaua de centură, de la racordul la autostrada Timișoara-Arad, de la sala polivalentă și stadionul ultramodern, pe care administrația locală nu avea cum să le finanțeze. Majoritatea proiectelor din fonduri europene, ca și multe dintre celelalte obiective finanțate în ultimii ani, au fost elaborate înainte de 2012.

Cerșetorii mișună, în continuare, pe străzile municipiului, iar în privința spațiilor verzi și a parcurilor, acestea au ajuns pline de buruieni la începutul anului 2015, din cauză că nu mai erau încheiate contracte pentru întreținerea lor. Fâșiile de pământ din preajma carosabilului sunt, și acum, surse de praf și noroi, o simplă vizită pe Calea Șagului (am ales o arteră principală ca exemplu), dar și pe alte străzi principale constituind dovezi clare în acest sens.

Factura la Colterm nu a scăzut cu 25 la sută, iar blocurile nu au fost reabilitate decât într-o mică măsură față de ritmul propus. Nu a fost realizat decât un singur pasaj subteran.

Nici un pod nou nu traversează Bega și nici o parcare de mari dimensiuni nu le face timișorenilor viața mai comodă. Pentru doar două dintre cele patru bazine semiolimpice promise au început demersurile de construire. Acestea sunt doar câteva exemple de promisiuni neonorate, dar, în ziua de azi, cine se mai încrede în ceea ce spune un candidat?

Până la urmă, timișorenii sunt singurii care pot aprecia dacă actualul primar și-a îndeplinit contractul moral semnat cu alegătorii în 2012.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns