Prof.dr. Mihaela Vlad, medic șef coordonator al compartimentului de Endocrinologie din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență „Pius Brânzeu” Timișoara: „Netratată, acromegalia poate duce la probleme grave de sănătate”

Prof.dr. Mihaela Vlad, medic șef coordonator al compartimentului de Endocrinologie din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență „Pius Brânzeu” Timișoara: „Netratată, acromegalia poate duce la probleme grave de sănătate”.

Endocrinologia este disciplina medicală care studiază glandele endocrine și bolile acestora. Termenul „endocrin” este compus din două cuvinte din limba greacă: „endon” = înăuntru și „krinein” = a secreta și se referă la secreția internă a unor substanțe active biologic, numite hormoni.

În domeniul endocrinologiei, România deține o serie de priorități, dintre care merită menționate doar cele mai răsunătoare: prima catedră de endocrinologie din lume – care a fost fondată de profesorul C. I. Parhon în 1933, la Facultatea de Medicină din București, primul serviciu clinic de endocrinologie din lume și primul institut de endocrinologie din lume, înființat la București prin decret regal în anul 1946. Datorită tradițiilor autohtone, endocrinologia la noi a fost de la bun început o disciplină de sine stătătoare, separată de medicina internă

De la înființare și până în anul 1974, Clinica de Endocrinologie din Timișoara a funcționat în cadrul Spitalului Municipal III (Spitalul Văcărescu), fiind condusă de conf. dr. Aurel Popescu. Odată cu înființarea Spitalului Județean Timișoara în anul 1974, sediul clinicii se mută în acest spital. Din anul 1975, conducerea clinicii este preluată de prof.dr. Grigore Lungu, până în 1993. Ulterior responsabilitatea compartimentului a revenit în sarcina prof. dr. Ioana Zosin, până în iunie 2017. În prezent, coordonatorul compartimentului de Endocrinologie este prof. dr. Mihaela Vlad. Activitatea medicală curentă din clinică și din ambulator este în prezent asigurată de 6 medici primari endocrinologi.

Având, în cadrul spitalului, o experiență profesională de peste două decenii, prof. dr. Mihaela Vlad, care se află și la conducerea  disciplinei Endocrinologie în cadrul Universității de Medicină și  Farmacie „Victor Babeș”  Timișoara s-a confruntat, împreună cu colectivul Compartimentului, cu o cazuistică diversă, din întreg sistemul endocrin, de la formele cele mai simple până la cele mai severe de boală.

Merită menționat, în context, faptul că în acest compartiment, care este singurul din județul Timiș, ajung pentru consultații și tratament pacienți nu doar din județul nostru, ci și din Hunedoara, Caraș-Severin, Mehedinți, Arad, Gorj.

Ne-am obișnuit, deseori, atunci când vorbim sau auzim despre glande sau despre endocrinologie, să mergem cu gândul la glanda tiroidă. Pentru mulți dintre noi, expresia „ai probleme cu glanda” înseamnă în mod automat glanda tiroidă și o considerăm, poate, ca fiind cea mai importantă glanda endocrină. Fiziologia, însă, ne spune altceva. Și anume că „dirijorul” activității întregului sistem endocrin este o glandă mică pe care cei mai mulți dintre noi, nespecialiștii, o ignorăm: hipofiza. Care este, exact, rolul acesteia în organism?

Sistemul endocrin este format din glande endocrine, printre cele mai cunoscute fiind hipofiza, tiroida și suprarenalele. Hipofiza este o glandă endocrină de mici dimensiuni situată la baza creierului, în șaua turcească a osului sfenoid. Are formă rotund-ovalară și o greutate medie de 600 mg. Este legată anatomic și funcțional de hipotalamus, o structură a sistemului nervos, prin intermediul tijei hipofizare. Aceasta secretă o varietate de hormoni în fluxul sanguin care acționează ca mesageri pentru a transmite informații către celulele îndepărtate, reglându-le activitatea. De exemplu, hipofiza produce prolactină, care acționează asupra sânilor pentru a induce producția de lapte. Hipofiza secretă și hormoni care acționează asupra glandelor suprarenale, asupra tiroidei, ovarelor și testiculelor, care la rândul lor produc alți hormoni. Prin secreția hormonilor săi, hipofiza controlează metabolismul, creșterea, maturizarea sexuală, reproducerea, tensiunea arterială și multe alte funcții și procese fizice vitale. Această glandă mai este denumită și ”creier endocrin” pentru că ea controlează funcționarea altor glande endocrine. Hipofiza joacă un rol atât de important încât supraproducția sau subproducția hormonilor de la acest nivel pot afecta metabolismul, creșterea corpului, tensiunea arterială, funcțiile sexuale și multe altele.

Dintre bolile hipofizei, asupra căreia v-ați opri în acest interviu?

Aș alege acromegalia, o boală endocrină care se dezvoltă la adult, atunci când hipofiza produce prea mult hormon de creștere. Când există o secreție în exces a hormonului de creștere, oasele cresc în dimensiuni. În copilărie, acest lucru duce la creșterea înălțimii și boala se numește gigantism. În schimb la adult nu se produce o schimbare de înălțime, creșterea dimensiunii oaselor fiind posibilă doar în lățime și grosime. Astfel, modificările cele mai evidente apar la nivelul mâinilor, picioarelor și feței.

Are, această afecțiune, un semn comun?

Un semn comun al acromegaliei este lățirea mâinilor și picioarelor. De exemplu, pacienții s-ar putea să observe că nu sunt capabil să-și pună inele care se potriveau înainte sau să le mai dea jos de pe degete și că dimensiunea pantofilor a crescut progresiv. Acromegalia poate provoca, de asemenea, modificări treptate la nivelul feței, cum ar fi preominența mandibulei și osului frontal, creșterea nasului, îngroșarea buzelor și apariția sau lărgirea spațiului dintre dinți. Deoarece acromegalia tinde să progreseze încet, este posibil ca primele semne să nu fie foarte evidente ani de zile. Uneori, oamenii observă modificările fizice comparând fotografiile vechi cu cele mai noi. Fiindcă acromegalia se dezvoltă de obicei încet, chiar și membrii familiei pot să nu observe schimbările fizice treptate, care apar odată cu această boală.

La fel ca la orice afecțiune, și în cazul acromegaliei diagnosticarea precoce este importantă…

Bineînțeles, diagnosticul precoce este important, astfel încât să înceapă cât mai repede tratamentul adecvat. Cu timpul, nediagnosticată, acromegalia poate duce la probleme grave de sănătate, dacă nu este tratată. Deoarece acromegalia este destul de rară, iar schimbările fizice au loc lent de-a lungul mai multor ani, boala uneori necesită destul de mult timp pentru a fi recunoscută și diagnosticată. Cu timpul, nivelurile mari de hormon de creștere pot afecta și alte părți ale corpului, pe lângă oasele. Acest lucru poate duce, în timp, la probleme de sănătate grave – uneori chiar amenințătoare pentru viață.

Ce complicații pot apărea la pacienții diagnosticați cu acromegalie?

Complicațiile sunt reprezentate de hipertensiune arterială, probleme cardiace, în special hipertrofia inimii (cardiomiopatie), osteoartrita, diabetul zaharat secundar, creșterea tiroidei cu apariția gușii, apariția de polipi pe mucoasa colonului, sindromul de apnee în somn, sindromul de tunel carpian. Mai mult, în această boală există un risc crescut de dezvoltare a unor tumori benigne sau maligne. Majoritatea cazurilor de acromegalie sunt cauzate de o tumoră benignă, adică necanceroasă (adenom) a hipofizei. Tumora produce cantități excesive de hormon de creștere, provocând multe dintre semnele și simptomele acromegaliei. Unele dintre simptomele acromegaliei, cum ar fi durerile de cap și afectarea vederii, se datorează apăsării tumorii asupra țesuturilor cerebrale din apropiere. Alte modificări, pe care le-am amintit deja, sunt produse de acțiunea în exces a hormonului de creștere. Tratamentul acestei boli poate reduce riscul de complicații și poate scădea semnificativ intensitatea simptomelor. Din păcate, netratată, acromegalia și complicațiile acesteia pot duce chiar la moarte prematură. Astăzi, pacienții noștri beneficiază de tratamente moderne pentru controlul acestei boli. Cea mai mare problemă, însă, o reprezintă diagnosticul destul de tardiv, ceea ce face ca durata tratamentului și cheltuielile legate de tratament să fie mult mai mari.

În cadrul Clinicii se desfășoară o activitate complexă, în planul asistenței medicale, al activității didactice și de cercetare. Domeniile prioritare de asistență medicală includ: acromegalia, osteoporoza primară și secundară, gușa nodulară, cancerul tiroidian, infertilitatea, endocrinopatiile autoimune, endocrinopatiile din cursul sarcinii. Tot în cadrul Clinicii se derulează două programe naționale: PN IV.4 –Ministerul Sănătății, respectiv Programul National de boli endocrine – CNAS.