Poşta lasă satele timişene izolate de lumea civilizată

Multe localităţi nu mai au factor poştal

Presa scrisă este pur şi simplu îngropată

Corespondenţa stă cu lunile neridicată, adunându-se mii de trimiteri poştale

Compania naţională este dezinteresată de soarta oamenilor de la sate

Un adevărat prăpăd a generat conducerea Companiei Naţionale Poşta Română. Printr-o politică falimentară, rău-intenţionată şi fără o viziune unitară la nivelul întregii ţări, poşta a ajuns în pragul prăpastiei, târând după ea şi o serie de agenţi economici, dar şi mulţi oameni nevoiaşi, condamnaţi să rămână în izolare. Totul a plecat de la strategia de a reduce în valuri numărul factorilor poştali, dublată de salarizarea mizerabilă a acestora. Aşa s-a ajuns ca mii de oameni să rămână fără pensii achitate la timp, corespondenţă nelivrată sau ziare plătite dar neprimite.

Munţi de scrisori neridicate

În multe localităţi rurale, situaţia este din sfera absurdului. Pare incredibil, dar în Sânmihaiu Român, o comună aflată la doar câţiva kilometri de Timişoara, nu există factor poştal de un an şi jumătate! Din cauza unei politici de neînţeles a companiei naţionale, au fost scoase la concurs două posturi, însă unul cu o jumătate de normă, iar altul cu doar trei sferturi din salariu minim pe economie! Normal, deşi a trecut atâta timp, nimeni nu s-a prezentat la concurs, cerinţele postului fiind aberante.

„Toţi spun că pentru 500 de lei pe lună nici nu se ridică din pat”, au declarat mai mulţi angajaţi din primărie, unde lumea se plânge necontenit. Este de neimaginat, dar cei care au de expediat o scrisoare, un document sau orice fel de trimitere poştală trebuie să se deplaseze până în Timişoara. Ziarele nu mai ajung de vreme îndelungată, cu toate că există repetate cereri din partea localnicilor, care ar dori să afle ce se mai întâmplă prin judeţ.

La fel, şi în privinţa trimiterilor poştale, care s-au adunat cu miile în oficiul poştal. „Cred că sunt vreo 10.000 aici, nu are cine să le ducă”, spune oficianta, o angajată care lucrează în condiţii de neimaginat.

Sediul oficiului pare desprins din filmele horor, cu pereţi prăbuşiţi, tencuială căzută, o sobă care nu funcţionează şi un acoperiş prin care plouă. Cei din poştă spun că nu pot face nimic în privinţa sediului, întrucât clădirea aparţine Apelor Române, fiind lăsată pe… Apa Sâmbetei. Situaţia nu este mai prejos nici în localitatea învecinată, Sânmihaiu German, unde factorul a intrat de bună vreme în concediu medical şi nu poate fi găsit un înlocuitor.

De fapt, aici e una dintre marile bube ale acestui sistem păgubos. În timpul concediilor (medicale sau de odihnă), factorii poştali nu sunt înlocuiţi cu persoane care să fie plătite pentru munca prestată (eventual, din localitate), iar corespondenţa este adusă de cei de la oficiile zonale, însă doar o dată pe săptămână, prioritate având distribuirea pensiilor. Restul trimiterilor poştale, precum şi abonamentele la ziare, sunt total ignorate, într-un dispreţ total al companiei naţionale.

O altă situaţie bizară se petrece la Dragşina, unde locuitorii stau fără factor poştal de mai bine de doi ani! Conducerea centrală a normat postul la doar patru ore şi nu se găseşte nimeni care să lucreze pentru 500 de lei.

În plus, sediul ar trebui să se afle acasă la factorul poştal, dar fără a se deconta cheltuieli de căldură, curent electric şi alte utilităţi care trebuie plătite. I s-a solicitat factoriţei din Chevereşu Mare să se ocupe şi de Dragşina, dar benevol, deşi între cele două localităţi este o distanţă considerabilă. Normal, aceasta a refuzat şi, astfel, Dragşina este privată de orice fel de servicii poştale. Situaţii asemănătoare se semnalează la Carani şi la Moşniţa Nouă, unde, de asemenea, nu există factori poştali.

Un poştaş la… 11 sate

În Margina avem de-a face cu un alt scenariu terifiant. După ce unul dintre factori a intrat într-un concediu medical prelungit, comuna a rămas la mâna unui singur poştaş, care trebuie să distribuie corespondenţa în nu mai puţin de… 11 sate! Cum şi acesta s-a îmbolnăvit, oamenii au fost văduviţi de corespondenţă şi de ziare.

Din fericire, situaţia s-a remediat, graţie şi dăruirii factorului poştal, care a revenit la lucru deşi era bolnav, numai ca să nu îi lase pe oameni în izolare. E trist, dar doar omenia şi frica de Dumnezeu a unor poştaşi mai ţin în picioare o companie despre care nimeni nu poate avea cuvinte de apreciere.

„Nu ştim ce au de gând, parcă ar vrea intenţionat să se închidă poşta”, este mesajul aproape unanim receptat prin localităţile judeţului. O mostră a gândirii aberante venită de la companie este modul în care s-a făcut normarea poştaşilor pe fiecare localitate. Şefii de la Bucureşti au considerat că un factor poştal trebuie să aibă în sarcină un anumit număr de „gospodării”, nu de case. Care este diferenţa? O gospodărie trebuie să aibă cel puţin zece găini, doar aşa putând fi încadrată în această categorie. Cei care stau la sat dar nu au atâtea găini nu figurează în evidenţele celor de la poştă, care au lansat sloganul „Nu ai găini, nu îţi ducem pensia”.

Rău cu rău, dar…

De parcă lucrurile nu ar sta suficient de rău, conducerea centrală pregăteşte o nouă lovitură. Peste 40 de agenţii şi circumscripţii poştale timişene urmează a fi reorganizate, în sensul diminuării normelor de încadrare.

Concret, angajaţii respectivi vor avea jumătate sau trei-sferturi de normă, urmând, evident, a li se reduce şi salariile! Deja, au fost trimise actele adiţionale la contractele de muncă şi mai mult de 30 dintre angajaţii acestor agenţii sau circumscripţii au refuzat să semneze, nefiind de acord cu diminuarea salariilor.

În aceste condiţii, este de aşteptat ca alte 30 de localităţi să rămână fără servicii poştale, pentru că e greu de crezut că va accepta cineva să împartă corespondeţa într-un sat întreg, să aibă şi punctul de lucru la el acasă, doar pentru 500 de lei pe lună. Totuşi, directorul poştei timişene, Nicolaie Avram, este optimist şi speră să reuşească să acopere serviciile poştale din aceste agenţii şi circumscripţii, chiar dacă va trebui să recurgă la alte reorganizări interne, ceea ce implică arondarea unor angajaţi din alte localităţi. Nu este însă o sarcină uşoară, în condiţiile în care banii cu care sunt „ispitiţi” poştaşii sunt foarte puţini, iar cerinţele, tot mai mari.

Bani luaţi, servicii neonorate

Un capitol important din activitatea poştei îl reprezintă distribuirea ziarelor. Spunem că este important pentru că banii încasaţi sunt destul de frumoşi, adică o treime din fiecare abonament. În mod normal, încasarea acestor sume presupune şi oferirea unor servicii pe măsură, nu aşa cum se întâmplă în prezent.

Numărul factorilor a scăzut dramatic în ultimii doi ani, ziarul se distribuie, în multe localităţi, doar de două-trei ori pe săptămână, iar cel din zilele de sâmbătă este livrat de-abia lunea. Cu toate acestea, comisioanele au rămas neschimbate, la fel ca şi dezinteresul celor care conduc Compania Naţională Poşta Română.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns