Unul dintre cele mai frumoase spaţii verzi din Timișoara, situat pe malul stâng al Canalului Bega, între Podul Maria şi Podul Mihai Viteazul, făcând parte din „salba de parcuri” de pe acest mal, Alpinet-ul este unul dintre parcurile tinere ale oraşului.
Prima amenajare ca parc a acestui teren, cu o suprafaţă de două hectare, este menţionată începând cu anul 1930. Terenul, având numeroase denivelări, s-a pretat la realizarea mai multor terase cu ziduri de piatră, sugerând
denumirea de Alpinet ce a fost atribuită ulterior. Principala funcţiune a parcului este aceea de recreere. El oferă o splendidă alee-faleză pe malul Begăi, cu perspectiva malului drept, denivelat şi bine acoperit cu vegetaţie ornamentală, cu numeroase răşinoase, având în fundal turlele Catedralei.
Stilul de ansamblu al parcului este cel peisager.
Trama de alei, prelucrarea denivelărilor cu trepte şi ziduri de sprijin, varietatea vegetaţiei, micile colţişoare romantde exemplare de magnolii. Cea mai recentă reamenajare a avut loc în 2018 și a fost efectuată, pe bani de la bugetul
Timișoarei, de SC Lovrintim SRL. Valoarea contractului s-a ridicat la 1,33 milioane de lei. Conform proiectului întocmit de Primăria Timișoara, lucrările au cuprins instalarea unui sistem de irigare computerizat cu senzor de ploaie, refacerea lacului de la colțul japonez și a râului de munte, refacerea jardinierelor din piatră, refacerea pergolelor, plantarea a peste 60 de arbori şi peste 230 de arbuşti, în principal răşinoşi, pentru menținerea specificului peisagistic de zonă alpină, crearea peluzelor cu gazon- brazdă, montarea a 100 de dale fotovoltaice roșii și verzi, montarea a 34 de bănci și 32 de coșuri de gunoi.
Ghinion la apă
Parcul Alpinet a arătat superb circa două luni de la inaugurare, până când apa provenită dintr-un foraj și utilizată pentru irigare s-a dovedit a avea un conținut prea ridicat de fier, astfel că tot ceea ce a udat a căpătat un aspect ruginit.
Autoritățile au promis, la momentul respectiv, că vor rezolva problema, dar urmele roșiatice se pot zări și acum pe pietrele din parc. La ora actuală, Alpinetul arată frumos, dar incomplet. Instalațiile de apă – bazinul cu pești roșii,
cascada, râulețul de munte – nu au rezistat probei timpului, astfel că ambianța este văduvită de prezența acestora. Mare păcat, pentru că jocurile de apă adăugau un plus de frumusețe peisajului. Iar ghinionul cu apa nu se rezumă doar la partea estetică, ci ridică seme de întrebare și asupra calității lucrărilor, mai ales că prin anii `60 ai secolului trecut s-au găsit soluțiile tehnice potrivite pentru acestea, iar acum, după atâta evoluție tehnologică, nu prea.
Nu-i nimic, timișorenii se vor bucura, în continuare, de Parcul Alpinet, iar peste câțiva ani acesta va fi reabilitat, din
nou, cu alte milioane, pentru că nimic nu durează la infinit, iar banii sunt făcuți să circule.
Am vazut acelasi fenomen in parcul padurice, lucrarile sunt facute de mantuiala, nu rezista nici macar de la un an la altul! Am vazut in Valcea in parc, lac cu nuferi cascada care au rezistat ani de zile! Paduricea arata dezolant
Dar este ceva specific pt absolut TOT ce se petrece in Romania. Nimanui nu-i pasa de cat o sa reziste probei timpului, fie ca este vorba despre un parc, o fantana, o sosea, un copacel nou plantat. Important este sa fie sifonati banii cat mai eficient si „dupa mine potopul”. Astia suntem, asta acceptam.