O tânără timişoreancă, multiplă campioană la nataţie, e pasionată de arte

O tânără timişoreancă, multiplă campioană la nataţie, e pasionată de arte. Elevă a Liceului Teoretic ,,Bartók Béla” din Timișoara, Stan Lilla Aliz, un nume cunoscut în sportul timișorean, a cucerit peste 300 de medalii în concursurile de natație atât în țară, cât și în străinătate, fostă multiplă campioană națională la biatlon, triatlon și pentatlon modern, ,,s-a apucat de arte”.

În anul 2020 a participat la a VIII-a ediție a Festivalului Internaţional „HermannstadtFest” (Sibiu) în secțiunea muzică populară, unde a câștigat premiul III și Premiul special pentru promovarea tradițiilor minoritățiilor naționale, interpretând o piesă din folclorul maghiar transilvănean.

Acest rezultat remarcabil i-a adus oportunitatea de a reprezenta comunitatea maghiară din Timișoara la Festivalul Minorităților de anul trecut.

Lilla caută drumul ei în arte după ce a suferit câteva accidentări mai serioase la picior. Participă la concursuri de literatură, scrie poezii, lucrări în proză, nuvele, critici literare, eseuri cu mult succes. Pe lângă aceste pasiuni realizează reportaje la Radio Timișoara, joacă teatru și pictează. După un antrenament la bazinul de înot, mi-a povestit cum a trăit dificultățile ultimului an şi jumate:

– Cum ai ajuns la concluzia că modul tău de exprimare conține scrisul?

– Mereu am fost interesată de literatură, dar în ultimul timp, stând mult închisă în casă, am început să trimit lucrări la diferite concursuri naționale și internaționale. Printre aceste, unele au fost concursuri școlare, altele organizate de universități de artă sau de organizații civile neguvernamentale din țară sau din străinătate.

Primul succes a venit în martie, când am luat premiul I la un concurs de eseuri, publicat de Federația Organizațiilor Neguvernamentale Maghiare din România. Tema a fost orașul natal, mai precis motivul pentru care ador locul meu de naștere.

A doua dovadă care mă încurajează să pornesc pe acest drum a fost câștigarea Concursului Internațional de Nuvele, anunțat de Școala Generală ,,Szent István” din Ungaria, cu un juriu format de profesori universitari de specialitate. În lucrarea mea descriu o zi din viața unui adolescent de naționalitate maghiară din Timișoara. Evenimentele se desfășoară în stație și chiar în Tramvaiul 9, care dă și titlul nuvelei.

În vacanța lungă din mai am găsit un anunț despre un concurs de critică teatrală, organizat de Universitatea de Arte Târgu Mureș, Facultatea de Teatrologie, unde am concurat cu o descriere a spectacolului ,,Avalanșa”, jucat în Teatrul Maghiar de Stat ,,Csíky Gergely” din Timișoara și scris de dramaturgul turc Tuncer Cücenoğlu, o piesă care m-a marcat foarte mult, mai ales din cauza temei principale, care se bazează pe starea creată de izolarea îndelungată din cauza pericolului unei avalanșe.

Chiar după vizionarea spectacolului a intrat și în viața noastră o astfel de situație. Cu această lucrare am obținut locul I și admitere la universitate.

– Dacă tot ai vorbit despre teatru, cum ai ajuns să te încerci în actorie?

– La școală avem cerc de teatru, mentorat de Molnos András Csaba, actor la Teatrul Maghiar de Stat ,,Csíky Gergely” din Timișoara. Mereu îmi plăcea teatrul, mă interesa procedeul în sine de creație al unui spectacol, așa că am decis să fac parte și eu dintr-o astfel de experiență.

Bineînțeles, pandemia ne-a adus și nouă dificultăți, din păcate trebuia să renunțăm la o piesă la care am lucrat anul trecut, dar din fericire anul acesta am reușit să punem în scenă un spectacol cu titlul ,,Delete”, care prezintă diversitatea și problemele cu care se poate confrunta un adolescent în zilele noastre. Premiera a avut loc în iunie, iar din septembrie vom juca în fața elevilor, părinților, profesorilor din nou și, sper, în alte locații.

– Cu muzica de când te ocupi?

– Înainte să încep să mă ocup mai serios de muzică, cu doamna Toth Flora, am participat la multe competiții naționale de cântece populare maghiare, unde am și câștigat premii de-a lungul anilor. De trei ani fac canto și pian cu doamna profesoară și de atunci am început să concurez și la competiții naționale de muzică ușoară.

– Te interesează și pictura, desenul. Care este povestea acestei pasiuni?

– Desenez de când am fost mică, dar în jurul clasei a șaptea mai ales, am descoperit arta mandalelor, care provine din hinduism și budism. Mandala este o diagramă circulară ce păstrează cu rigoare o anumită simetrie, care se concentrează cu toată forța asupra unui centru. Am început cu lucrări mai mici, cadouri pentru prieteni, rude, și am ajuns ca vara aceasta să termin o mandala pictată pe o pânză de mărimea 100cm x 120cm. Desenul mă relaxează și mă satisface. Nu fac planuri, dar poate că în viitor, când o să am destule lucrări, voi avea și o expoziție.

– Acum, când intri în clasa a XII-a, te-ai hotărât ce drum alegi?

– Am găsit la Universitatea Babeș Bolyai, în cadrul Facultății de Teatru și Film, o secție numită Teatrologie, Management Cultural și Jurnalism Cultural, care mi se pare cel mai potrivit pentru mine, dar nu am o idee bine conturată încă despre viața mea de după facultate, acum știu doar ce mi-ar plăcea să studiez.

Interviu realizat de Gheorghe Szuhanek