“Moșule, o să plătești până o să mori!”

Cu patru ani în urmă, Aurel Ungureanu, un pensionar din Coșava, sat aparținând de comuna Curtea, s-a trezit la poarta casei cu cineva de la primărie, nu mai ține minte cine anume, și cu doi emisari ai Retim Ecologic Service SA Timișoara, impunătoarea delegație având misiunea de a obține semnătura bătrânului pe un contract de prestare a serviciilor de salubrizare, adică de ridicare a gunoiului menajer de la domiciliul omului, contra sumei de 7,1 lei pe lună.

Solii Retim și-au îndeplinit misiunea după ce i-au promis săteanului că mașina de gunoi va veni să ridice deșeurile chiar de la poarta sa, acest aspect fiind chiar stipulat în contract: „Art. 3. Operatorul va presta activitatea de ridicare a deșeurilor municipale din locația situată în sat Coșava, nr. 38”.

Nici saci, nici tomberon

Odată ce contractul a fost semnat de cele două părți, a început distracția:

„Nici până în ziua de astăzi, mașina nu a venit la poarta mea să îmi ia gunoiul. Mașina Retim vine pe strada principală, dar la mine n-a venit niciodată. La început am dus gunoiul în sac la marginea drumului, la strada principală, dar au venit câinii și au spart sacul, iar cei de la Retim nu l-au mai luat.

Apoi, la următoarea venire a mașinii, m-am dus și le-am spus să îmi dea pubelă. Mi-au spus că ei nu-mi dau pubelă, să îmi cumpăr una sau să pun gunoiul în saci. <Păi dați-mi saci, că așa scrie în contract>, <De unde să vă dăm saci?!>. Eu am avut patru saci cumpărați în care am pus gunoiul selectat: plastic, hârtie, gunoi menajer și fier sau tablă.

Au luat și au răsturnat totul în mașină și mi-au dat sacii: <N-avem saci>. Atunci m-am dus și am cumpărat tomberonul ăsta, m-a costat vreo 70 de lei. Am vrut să iau altă culoare, roșu, ca să fie distinct față de cele ale Retim-ului. După ce l-am cumpărat, mi-au pus cei de la Retim abțibild pe el”.

Citeşte şi: EXCLUSIV! Un avocat timişorean care a încălcat legea este noul secretar al unei comune timişene

Așadar, deși în contractul semnat de domnul Ungureanu cu Retim, scrie negru pe alb, la articolul 8, litera j, că operatorul are obligația „să asigure dotarea punctelor de colectare ale utilizatorilor cu recipiente de colectare, etanșe și adecvate mijloacelor de transport pe care le are în dotare (…)”, de fapt, utilizatorul a scos bani din buzunar și și-a achiziționat singur tomberonul. Ca să nu mai spunem și că, la articolul 10, litera k, într-o formulare care confundă drepturile cu obligațiile, scrie așa: „utilizatorul are obligația să primească, la cerere, de la operator pungi/saci de plastic pentru colectarea selectivă a deșeurilor reciclabile”.

Bine, într-un fel, cei de la Retim sunt de înțeles că nu i-au adus saci și pubelă clientului lor, oamenii strângeau bani ca să cumpere acel Mercedes cu care urma să se plimbe primarul Timișoarei, Nicolae Robu. Vorba aia, pic cu pic se fac cei 50.000 de euro…

De la poarta din contract la strada din realitate sunt 200 de metri

Omul a înțeles mesajul, și-a cumpărat singur tomberon, ce s-a întâmplat mai departe? Cam asta s-a întâmplat: „Ei n-au venit cu mașina să îmi golească tomberonul, așa că l-am dus de câteva ori la strada principală, deși e greu de cărat peste 200 de metri. Dar l-am găsit aruncat în șanț și spart”.

Domnul Ungureanu ne arată unde a găsit aruncat tomberonul

Altă obligație a operatorului încălcată cu nonșalanță: „Art. 8, lit. r: operatorul are obligația să așeze după golire recipientele în poziție normală, pe locul de unde au fost ridicate”. Mai departe: „Atunci m-am supărat, le-am dat telefon, m-am certat cu ei și am cerut rezilierea contractului. Mi s-a spus că m-au înregistrat și s-a luat în considerare, dar n-au făcut nimic. Mi-au zis <Da, o să vă comunicăm> și apoi mi-au comunicat că îmi iau banii…”.

O promisiune făcută din inimă

După discuția telefonică, Aurel Ungureanu a mers și până la Făget, în orașul aflat la 12 kilometri de Coșava existând o casierie a Retim-ului:

„Am depus cerere de reziliere la Făget, dar acolo este doar o casieră, care mi-a spus că ea nu poate să-mi dea număr de înregistrare, că ea doar încasează bani. Mi-a zis că le va da cererea celor de la Timișoara, când vor veni la Făget. Le-o fi dat-o sau o fi aruncat-o, nu știu… Acolo mi-a spus unul care era în birou cu casiera: <Moșule, o să plătești până o să mori!>”.

Reconfortant stilul de abordare al angajatului Retim, probabil se încadrează într-o strategie atipică de fidelizare a clienților, inspirat din sloganul suporterilor echipei de fotbal Dinamo, „Câini până la moarte”…

Când ai banii numărați, nu-ți arde de excursii forțate

Deși Aurel Ungureanu susține că a solicitat atât telefonic, cât și în scris rezilierea contractului, cererile lui au fost ignorate de Retim, chiar dacă, în contract, la art. 8, lit. d, se precizează: „Operatorul are obligația să înregistreze toate reclamațiile și sesizările utilizatorului și să ia măsurile care se impun în vederea rezolvării acestora, în termen de maximum 30 de zile”.

Aurel Ungureanu a reparat tomberonul spart din cauza neglijenței angajaților Retim

Pe de altă parte, este adevărat și că omul nu are nici un număr de înregistrare, nici o hârtie la mână, motivul vi l-am spus mai sus. Întrebat de noi de ce nu s-a dus până la Timișoara, la sediul Retim, pentru a depune o solicitare scrisă de reziliere a contractului, bătrânul în vârstă de 72 de ani ne-a explicat că drumul dus-întors l-ar fi costat peste 40 de lei, în condițiile în care are o pensie de doar 500 de lei…

Până la urmă, însă, Aurel Ungureanu va fi nevoit să facă și acel drum până la Timișoara, fiindcă Retim ține morțiș să încaseze cât mai mulți bani de pe urma unui serviciu neefectuat. Vă povestim în continuare.

Și cu gunoiul neridicat, și în judecată dat

După ce a lăsat cererea de reziliere a contractului la casieria din Făget, Aurel Ungureanu a luat decizia să nu mai plătească nici o factură, el renunțând să mai ducă tomberonul la strada principală: „Până în 2014 puneam gunoiul în pungă, așa fac și acum. Duc punga la Făget, la container, sau, dacă am hârtii, le dau foc, ce să fac cu ele?”.

Mașina operatorului n-a parcurs niciodată drumul de la strada principală până la casa utilizatorului

Chiar dacă a renunțat la serviciile Retim, n-a renunțat compania de salubritate la banii lui: în martie 2016, domnul Ungureanu s-a trezit chemat în judecată de Retim, care solicita ca Judecătoria Făget să-l oblige să plătească suma de 50,36 de lei (26,40 lei – contravaloarea facturilor din iulie-septembrie 2014; 3,96 lei – penalități de întârziere; 20 de lei cheltuieli de judecată – taxa judiciară de timbru). Așadar, angajații Retim nu au mai golit tomberonul bătrânului Ungureanu în lunile iulie-septembrie 2014, dar l-au dat în judecată pentru a obține contravaloarea unui serviciu neefectuat!

Victimă sigură

A urmat procesul: „La proces am dus doi martori, că numai doi mai sunt aici pe stradă, pe cine să mai duc? În instanță nu s-a prezentat nimeni de la Retim, m-am judecat fără să știu cu cine mă judec. Am întrebat-o pe doamna judecătoare: <Doamna președinte, eu cu cine mă judec?>. Mi-a citit ea dintr-o lege, mi-a explicat că nu era obligatoriu ca Retimul să se prezinte la proces (conform art. 223 Cod de procedură civilă, este posibilă judecarea cauzei în lipsa părții legal citate – n.r.)”.

Mărturiile vecinilor pârâtului nu au convins instanța să respingă cererea companiei de salubritate, judecătoarea constatând că Aurel Ungureanu nu a putut prezenta dovada unor acțiuni concrete, precum „solicitarea scrisă de reziliere a contractului, încheierea unei convenții cu o altă societate având același obiect de activitate cu cel al reclamantei sau dovada că pârâtul își transporta singur deșeurile menajere la o unitate de colectare”.

Ca atare, bătrânul în vârstă de 72 de ani a fost declarat bun de plată. Domnul Ungureanu n-a mai făcut apel, ca să nu mai plătească și alți bani, și a achitat suma de 50,36 lei cu speranța că a încheiat socotelile cu Retim-ul.

Notificare de plată după un an de tăcere

Da’ de unde, coșmarul a continuat. De la hotărârea din iunie 2016 a Judecătoriei Făget până în aprilie 2018, Aurel Ungureanu nu a mai avut nici un semn de viață de la Retim. La începutul lunii trecute, însă, bătrânul din Coșava s-a trezit cu o notificare din partea Retim, prin care i se aduce la cunoștință că figurează ca debitor în evidențele companiei cu suma de 75,35 lei, reprezentând „contravaloare servicii prestate și neachitate, facturi acceptate fără nici un fel de obiecțiuni”, pentru lunile martie-octmbrie 2017! Dincolo de faptul că Aurel Ungureanu susține că, din 2014, angajații Retim nu i-au mai golit gunoiul, un alt aspect îl stupefiază pe bătrân:

„Să te trezești după un an de zile că ești somat să plătești, fără să fii anunțat după o lună sau după două luni, așa cum face orice firmă… Firma de cablu îți taie cablul dacă nu plătești, aia de telefonie îți dă telefon și îți spune că trebuie să plătești. Dar eu m-am trezit după un an că iar sunt dator la ei, fără să primesc nici o factură în tot acest timp sau o altă somație de plată!”.

Chiar așa, cum de au continuat cei de la Retim să emită factură lună după lună, deși clientul nu plătea?! Conform articolului 5, punctul 2, litera c din contract, „contractul poate înceta prin denunțare unitalterală de către operator, în cazul neachitării contravalorii serviciilor prestate în termen de 30 de zile calendaristice de la data expirării termenului de plată a facturii, cu acordul autorității administrației publice locale, care va aplica începând cu data încetării contractului taxa de salubrizare instituită conform prevederilor Legii serviciului de salubrizare a localităților nr. 101/2006”.

De ce nu au pus în practică reprezentanții Retim această clauză? Simplu, pentru a câștiga cât mai mulți bani de pe urma bătrânului din Coșava. După ce Retim a reapărut brusc în viața sa, Aurel Ungureanu și-a reamintit instantaneu promisiunea angajatului Retim, „Moșule, o să plătești până o să mori!”…