Concursul pentru ocuparea funcției de director general al Direcției de Asistență Socială a Municipiului Timișoara (DASMT) a trecut, fericita și previzibila câștigătoare – doamna Rodica Surducan – s-a instalat la butoane, dar asta nu înseamnă că ecourile „competiției” s-au stins.
Vom comenta în continuare acest concurs, pornind de la răspunsurile primite de la Agenția Națională a Funcționarilor Publici (ANFP) la trei întrebări puse de noi: 1. cum a ajuns ANFP la concluzia că desfășurarea la Arad a unui concurs ce vizează Timișoara a fost cea mai bună soluție?; 2. cum se explică bibliografia rarefiată rezervată candidaților – în fapt, unul singur – la acest concurs, o bibliografie din care a lipsit o bună parte a legislației relevante la capitolul „asistență socială”?; 3. care a fost ziarul „de largă circulație” în care s-a publicat anunțul concursului?
La cererea publicului
În ce privește prima întrebare, am aflat de la ANFP următoarele: “(…) în cazul concursurilor pentru care competența de organizare aparține Agenției, locul desfășurării concursului poate fi și sediul altei autorități sau instituții publice (…) concursurile pentru care competența de organizare aparține Agenției se pot desfășura și la nivel regional sau teritorial. Cu referire la locația de desfășurare a probelor de concurs, la sediul Instituției Prefectului – Județul Arad, facem precizarea că aceasta a fost stabilită ca urmare a numărului mare de cereri venite din partea autorităților/instituțiilor publice de pe raza județelor Arad și Timiș, prin care au solicitat în mod expres ca susținerea probelor de concurs să se desfășoare la această locație, din considerente financiare și implicare de resurse umane în desfășurarea procedurilor administrative, avându-se în vedere și facilitarea participării unui număr cât mai mare de candidați”.
Șase instituții arădene și una singură din Timiș
Am fost curioși să vedem care au fost puzderia de instituții publice din Arad și Timiș și de posturi scoase la concurs la data respectivă (11 februarie, proba scrisă) și am făcut o cercetare pe site-ul ANFP.
Am selectat toate concursurile organizate la data respectivă la sediul Instituției Prefectului Județul Arad și am descoperit că, din județul Arad, au scos posturi la concurs patru primării (orașul Chișineu-Criș – un post de arhitect șef, unul de auditor și unul de secretar, orașul Pâncota – un post de auditor, comuna Gurahonț – un post de șef birou, comuna Secusigiu – un post de auditor), Instituția Prefectului Județul Arad (un post de șef birou) și Consiliul Județean Arad – Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Arad (un post de șef serviciu).
Iar din județul Timiș a scos posturi la concurs o singură instituție, Primăria Timișoara, care, pe lângă cele două funcții de conducere de director general la DASMT și la Direcția de Evidență a Populației Timișoara, a anunțat ca vacante trei posturi de auditor în cadrul aparatului de specialitate al primarului. A mai fost în cărți și Primăria Liebling, cu postul de secretar scos la concurs, dar concursul a fost suspendat, așa că nu îl luăm în calcul.
Excepția de la regulă
De asemenea, a mai existat un post din Timiș scos la concurs – vorbim de ocuparea funcției publice de conducere vacante de șef serviciu în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Timiș (DGASPCT aparține de Consiliul Județean Timiș) -, dar acest concurs s-a ținut la sediul ANFP din București. Iată că CJT nu a solicitat în mod expres ca și concursul pentru respectivul post să se desfășoare la Arad…
Omul și locul
Bun, după ce am văzut care au fost instituțiile publice din Arad și Timiș care au ținut morțiș să nu își trimită candidații la sediul ANFP din București, ci să îi examineze pe plan local, haideți să vedem și ce succes a avut “facilitarea participării unui număr cât mai mare de candidați”…
Daaaa, pentru că s-au ținut concursurile la Arad și nu la București, s-au călcat candidații în picioare ca să fructifice șansa vieții lor: concursurile organizate de ANFP la Arad s-au desfășurat sub egida „omul și locul”, în speță câte un candidat pentru fiecare loc, ba chiar, în cazul celor trei posturi de auditor vacante din cadrul Primăriei Timișoara, s-au prezentat doar doi candidați! Culmea, la concursul ținut la București, pentru postul de șef serviciu în cadrul DGASPCT, au fost doi candidați pe un singur loc! Cum rămâne atunci cu „facilitarea participării unui număr cât mai mare de candidați” prin desfășurarea concursurilor în teritoriu, nu la sediul ANFP?
Asta nu-i tot: la concursurile de tipul “omul și locul” ținute la Instituția Prefectului Județul Arad au fost admiși toți candidații (ne referim la concursurile la care rezultatele au fost postate pe site-ul ANFP), în timp ce la singurul concurs organizat la data respectivă, la sediul din București al agenției, ambii candidați au fost respinși! Absolut întâmplător, suntem convinși.
Ori o Rodică, ori cealaltă…
Bun, trecem la întrebarea a doua și la răspunsul primit de la ANFP: “(…) solicitarea privind organizarea și desfășurarea concursurilor pentru care competența de organizare și desfășurare aparține Agenției, transmisă de către autoritățile/instituțiile publice în al căror stat de funcții se află funcțiile publice vacante, cuprinde și bibliografia și, dacă este cazul, tematica stabilită de către conducătorul autorității sau instituției publice, pe baza propunerilor compartimentelor de specialitate.
În consecință, raportat la principiul autonomiei instituționale, fiecare autoritate/instituție publică în al cărei stat de funcții se află funcția publică pentru care se organizează concursul, are competența de a stabili bibliografia, pe baza legislației de specialitate și a tematicii de concurs, astfel că relevanța cuprinsului bibliografiei a fost apreciată, în speță, la nivelul Primăriei Municipiului Timișoara”.
Așadar, cine a stabilit bibliografia pentru acest concurs, o bibliografie din care lipseau legi relevante exact din domeniul asistenței sociale, legi care, culmea!, se regăseau în bibliografia prevăzută pentru concursuri organizate pentru același post, în alte orașe? Răspuns: chiar Primăria Timișoara, pe baza propunerilor compartimentelor de specialitate. Păi compartimentul de specialitate putea fi fie Direcția de Asistență Socială, fie Serviciul Resurse Umane. Adică ori și-a selectat bibliografia chiar… candidata Rodica Surducan (șefă interimară a direcției până la data concursului), ori acest lucru a fost făcut de cealaltă Rodică din primărie, madam Aurelian, al cărei soț tocmai ce fusese angajat, cu câteva luni înainte, exact în direcția condusă de… Rodica Surducan! Fabulos.
Alt concurs, alt deznodământ
E momentul pentru o paranteză. Lanțul de coincidențe din acest concurs ne-a adus aminte de un caz de acum câțiva ani, în care procurorii DNA au dispus trimiterea în judecată, pentru abuz în serviciu, respectiv complicitate la abuz în serviciu, a unor personaje implicate în trucarea unui concurs de ocupare a funcției de… director general al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului Hunedoara.
Cităm din comunicatul postat în data de 5 iunie 2015 pe site-ul DNA: “În cursul lunii iunie 2014, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a publicat anunțul privind organizarea, în data de 17.07.2014, a concursului de promovare pentru ocuparea funcției publice de conducere vacantă, de director general al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului Hunedoara.
Prin ordin al președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici a fost constituită comisia de concurs, din care făceau parte, printre alții, și inculpații Dan Daniel (n.r. – secretar al județului Hunedoara), Ștefan Mihaela Dorina (n.r. – șef serviciu în cadrul Consiliului Județean Hunedoara) și Gîrjob Dana Elena (n.r. – șef serviciu în cadrul CJ Hunedoara). La concurs s-a înscris o singură candidată, respectiv inculpata Georgescu Monica, la acea dată împuternicită în funcția de director general al D.G.A.S.P.C Hunedoara, fiind singura agreată de conducerea Consiliului Județean Hunedoara. Conform art. 52 alin. 4 din H.G. 611/2008, fiecare membru al comisiei de concurs trebuia să propună cel puțin trei subiecte iar pe baza acestor propuneri se întocmeau minim două seturi de subiecte care urmau să fie prezentate candidaților. Anterior datei organizării concursului, inculpatul Dan Daniel i-a cerut inculpatei Georgescu Monica să formuleze subiectele și baremele de corectare pentru întrebările ce urmau să fie propuse de membrii comisiei de concurs, din partea Consiliului Județean Hunedoara.
Ulterior, cu ocazia întrunirii comisiei de examen, aceste subiecte au fost propuse de ceilalți inculpați în vederea stabilirii întrebărilor, trei dintre acestea revenindu-i candidatei la proba teoretică. La examenul organizat și susținut în data de 17 iulie 2014, inculpata Georgescu Monica a fost admisă, cum era și de așteptat, cu un punctaj foarte mare, ulterior, aceasta anunțând cunoscuților reușita înainte de publicarea rezultatelor oficiale”.
Toți cei patru inculpați au fost condamnați definitiv, unul dintre ei, Daniel Dan, formulând mai apoi o contestație la executare, admisă de Curtea de Apel Alba Iulia, pe motiv că fapta sa fusese dezincriminată. Închidem paranteza.
De concursurile cu dedicație trebuie să afle cât mai puțini oameni
În sfârșit, am ajuns și la publicitatea asigurată concursului de ocupare a funcției de director general la DASMT: “Anunțul privind concursul de recrutare pentru ocuparea funcției publice de conducere vacante de director general al Direcției de Asistență Socială a Municipiului Timișoara, desfășurat la sediul Instituției Prefectului Județul Arad, în data de 11.02.2019 – proba scrisă, a fost publicat în cotidianul (…) la secțiunea anunțuri, în data de 11.01.2019, anexat prezentei”. Am decis să nu dezvăluim care este ziarul cu pricina, pentru că nu acest detaliu este important, ci altceva: modul în care ANFP aplică prevederile HG 611/2008 în cel mai restrictiv mod cu putință.
Da, anunțul e publicat cu 30 de zile înainte de proba scrisă într-un cotidian național, dar e foarte curios cum, prin sintagma „de largă circulație”, ANFP a înțeles că e în regulă dacă ziarul are un tiraj de doar câteva mii de exemplare, din care în Timișoara ajung, de exemplu, doar puțin peste o sută de bucăți… Respectivul cotidian se află, ca tiraj, la coada clasamentului ziarelor din Capitală, existând alte publicații cu un tiraj de la dublu la de opt sau chiar de 13 ori mai mare! Ca atare, dacă respectivul cotidian este „de largă circulație”, cum or fi restul?!
Mai mult, toate posturile scoase la concurs de instituțiile publice menționate mai sus sunt îngrămădite de-a valma în același anunț, claie peste grămadă, doar-doar vor trece nebăgate în seamă de potențialii doritori să-și încerce șansele.
Ce să mai discutăm atunci despre alineatul 3 al articolulul 39 din HG 611/2008, care spune așa: „În situaţia în care autoritãţile sau instituţiile publice consideră necesar, pot asigura publicarea anunţului şi prin alte forme de publicitate suplimentare”… Sau despre sfaturile conținute de Ghidul pentru recrutarea și promovarea funcționarilor publici, elaborat de ANFP, care sună cam așa: “Aceste prevederi (n.r. – cele privitoare la publicarea anunțului de concurs pe site-ul instituției organizatoare, în Monitorul Oficial al României și într-un cotidian de largă circulație) nu trebuie interpretate restrictiv, modalitățile de publicitate pot fi extinse în funcție de resursele financiare disponibile astfel încât să fie atrași cei mai buni candidați”.
În teorie sună bine ce zice ANFP, dar în realitate lucrurile stau exact pe dos: nici agenția, nici instituțiile publice nu numai că nu doresc să îi atragă pe cei mai buni candidați, dar fug de ei ca dracu’ de tămâie.
Piloșii nu au cum să rămână pe dinafară.
