La aproape 100 DE ANI, un timişean pedalează zilnic spre veșnicie. Doar 6.000 de kilometri îl despart de o diplomă de ”cetățean de onoare”!

Un vârstnic trecut de 97 de ani parcurge zilnic cu bicicleta minimum șase kilometri, plimbându-se de la Sacoșu Turcesc la Icloda pentru sănătate. Dacă păstrează ritmul și atinge vârsta de 100 de ani, autoritățile locale promit să-l facă cetățean de onoare al comunei.

”Bicicleta e un medicament. Eu pastile nu iau. Când nu sunt în apele mele mă urc pe bicicletă și mă înviorez. Uneori fac și două plimbări până la Icloda și înapoi”, mărturisește Adam Schlapansky.

Mai tânără cu 15 ani

Timișeanul este cel mai bătrân om din zonă și mult mai sprinten decât mulți dintre septuagenarii din satele comunei. ”Bicicleta e mai tânără ca mine cu 15 ani. În familia mea toți au fost longevivi. Tata a murit la 88 de ani. Bunicul la fel, doar că el ar mai fi trăit dacă nu își punea capăt zilelor. Străbunicul a ajuns până la vârsta de 92 de ani”, spune Adam Schlapansky.

Două încercări eșuate

Încă în putere, timișeanul, văduv de peste șapte ani, a dorit să-și refacă viața, însă a eșuat de două ori. ”Prima dată am vrut să mă recăsătoresc cu <<Muzi>>, o rudă mai îndepărtată, care a crescut lângă mine. Ea mai avusese doi soți, dar ambii au murit. Avea 85 de ani și eu 90. Stătea la Ploiești și corespondam prin scrisori sau o sunam la telefon. I-am cerut mâna și a acceptat. Urma să mă duc să o iau cu mașina și s-o aduc acasă. Din păcate a intrat pe fir o femeie care era plătită de primărie să aibă grijă de ea, pentru că era în vârstă și nu stătea bine cu sănătatea. Această femeie i-a luat telefonul mobil, astfel că nu am mai putut păstra legătura. M-am dus la Ploiești, dar nu am găsit-o acasă. La scurt timp a murit. Cred că din cauza asta i s-a tras moartea. Femeia care stătea cu ea îmi mai spunea uneori s-o las în pace, că după ce vorbește cu mine devine agitată”, povestește Adam Schlapansky.

La scurt timp, timișeanul a mai încercat să își ia o nevastă tocmai din Austria. ”Mi-a găsit-o un prieten din Otvești. Îi spusese că am 80 de ani. A venit să mă vadă și i-am mărturisit că de fapt am 90 de ani. M-a refuzat pentru că ea abia trecuse de 77 de ani și m-a considerat prea bătrân”, adaugă bărbatul.

S-a născut neamț și a devenit polonez

Cuceritorul Adam Schlapansky este proprietar al ”castelului” din Sacoșu Turcesc. ”Aici a fost odată Raiul. Când aveam patru sau cinci ani am fost cu moșul meu la stăpânul de aici, un fel de grof mai mic, se spunea meltosagos. În 1938, când eu aveam 20 de ani, părinții mei l-au cumpărat de la bancă, dar ajunsese o dărâmătură”, spune timișeanul.

Familia lui se trage din Moravia, actualmente în Republica Cehă. ”M-am născut neamț la Bacova, într-o cârciună, căci moșul meu era cârciumar. Mama se numea Wolf. Am rămas neamț până când riscam să fiu deportat. Atunci m-am declarat polonez, după numele pe care îl am de la străbunicul meu, primul sosit în Banat. Eu sunt o corcitură: străbunica era evreică, iar bunica slovacă”, spune Adam Schlapansky. A crescut la Chevereșu Mare, unde familia lui avea o moară, patru tractoare, o batoză și bani.

Decorat din întâmplare

Adam Schlapansky a petrecut cinci ani pe front și s-a întors cu o decorație. ”Am ajuns de două ori până la Stalingrad. Tata a fost în ambele războaie mondiale. Când m-am întors acasă aveam 30 de ani. Fetele de vârsta mea erau măritate deja, iar pentru cele tinere eram prea bătrân. Cunoscuții mi-au găsit o fată de 22 de ani, considerată <<trecută>>, pentru că atunci fetele își întemeiau familii la 17-18 ani. Cea mai mare prostie e războiul! M-au decorat dintr-o întâmplare. Eram șofer și am văzut pe cer avioane. Am atenționat ofițerii și ne-am pitulat, astfel că am scăpat toți cu viață”, spune timișeanul.

A adus lumina la conac

Omul se laudă că nu a trăit degeaba. ”Cu un grup de 30 de kilovați am reușit să produc curent electric. Luminam conacul, CAP-ul și pepinierele. Abia după cinci ani s-a introdus curentul electric în sat. Apoi, când eram la pepinierele de duzi, am făcut o schiță pentru un plug care să înlocuiască munca manuală cu arșăul”, povestește omul.

conac Sacosu Turcesc

“Să trăiești, nea Adi!”, spune poștărița intrând cu mașina pe poarta conacului. ”Știți câți mi-au urat să trăiesc și să fiu sănătos?”, râde Adam Schlapansky și urcă în șa. E vremea pentru o nouă doză de sănătate.

Schlapansky

 


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

4 Răspunsuri “La aproape 100 DE ANI, un timişean pedalează zilnic spre veșnicie. Doar 6.000 de kilometri îl despart de o diplomă de ”cetățean de onoare”!

Lasă un răspuns