– Deși suntem consăteni, Fărășești ține de Pietroasa, locul în care neamul tău există dintotdeauna, uite că abia acum am găsit vreme să vorbim. Și poate nu-i timpul cel mai potrivit, tu fiind prinsă cu învăţatul…
– Niciodată nu este prea târziu, cum spune vorba. Am timp, nu-i nicio problemă, pentru că am terminat doar clasa XI-a, fiind, încă, elevă la Liceul Teoretic ,,Traian Vuia’’ din Făget. Mai am timp să mă pregătesc pentru susținerea examenului de bacalaureat și admitere.
– … Eu am grăbit un pic timpul. Dar dacă tot am ajuns la admitere, ce ai vrea să urmezi?
– Îmi doresc să devin educatoare și sper din tot sufletul să reușesc. Cred că profesia de educator se îmbină perfect cu cea de interpret de muzică populară.
– Cum îți argumentezi alegerea?
– Iubesc foarte mult copiii și,desigur, am și câteva, măcar, calități care mă pot ajuta să lucrez cu ei, în așa fel încât să izbutim, la clasă, lucruri notabile.
– Este, cred, dacă asta intenționezi, și calea cea mai sigură de a rămâne cât mai aproape de casă?
– Pentru o perioadă de încă un an voi rămâne în frumoasa Țară a Făgetului, pe care cu mândrie o port în cântecele mele și o descriu cât se poate de minuțios. După terminarea liceului și admiterea la facultate voi fi prezentă mai mult timp în Timișoara. Însă revin cu drag de fiecare dată pe plaiurile natale. Dacă destinul îmi este hărăzit de Domnul să profesez în Făget, nu voi ezita să o fac. Dar până atunci mai este cale lungă. Sănătoși să fim.
– Bunicul tău patern este preot, tatăl, preot, mama, la fel, a cântat și dânsa, o vreme. Ai crescut într-o familie muzicală. Al cui timbru moștenești?
– Cum spuneți, ureche muzicală și glas frumos au și părinții mei, la fel bunicul din partea tatălui și bunica din partea mamei. Eu însă , am un timbru vocal grav, matur pentru vârsta mea, fiind apreciat ca deosebit. Vocea mea cred că este o combinație a talentelor din familie. Se pare că familia mea a fost hărăzită de Dumnezeu cu glasuri minunate. Fiecare a primit un talant și trebuie să-l înmulțească. Da, suntem o familie muzicală.
– Erai mică-mică, urcată pe scenă, când te-am întâlnit prima oară. Plăcerea de a fi pe scenă, lipsită de trac, te definesc, între altele, și acum. Chiar atât de bine îți strunești emoțiile?
– Fiind mai mică nu prea aveam emoții când urcam pe scenă. Eram cumva în lumea mea și mă desfășuram, cum știam mai bine. Când apucam microfonul nu-i mai dădeam drumul. Dar, odată cu trecerea anilor, au apărut și emoțiile, firești , de altfel, conștientizarea că prestația mea trebuie să fie una foarte bună, nu pot să mă fac de rușine. Cum știu eu mai bine încerc să gestionez aceste emoții, să fie constructive și să reușesc să transmit oamenilor mesajul meu prin cântec.
– Care sunt melodiile care te prind cel mai bine?
– Cântecele care ,,mă prind’’ cel mai bine sunt cele cu mesaj vesel, de dragoste, de bucurie.
– Câte melodii, ale tale, ai? Despre repertoriu mai e timp să vorbim!
– Am șase cântece personale, ale căror texte se referă la părinți, bunici, descrierea unor obiceiuri și tradiții din frumoasa Țară a Făgetului și chiar Făgetul. Am în pregătire o melodie care descrie minuțios ruga făgețeană. Textele îmi sunt scrie de oameni cu experiență și talent dovedit, aș aminti aici pe mentorul meu, Mircea Cârțișorean , care mi-a deschis pașii spre cântecul popular, doamna Maria Garaș și Lenuța Ilie, iar liniile melodice poartă semnătura domnului Cristian Bălteanu, instrumentist în cadrul Ansamblului Profesionist ,,Timișul’’.
– Profesorul Ion Căliman, și-n egală măsură, poetul și folcloristul, te poate ajuta să-ți închegi un repertoriu autentic. Pentru că orice începător are, ori ar trebui să aibă, un mentor, te întreb: Cine-i solistul tău preferat?
– Pot spune că am mai mulți soliști preferați, între care aș aminti: Nicoleta Voica, Carmen Popovici Dumbravă, Mihaela Petrovici și Dana Gruescu.
– Ai o ținută, pe scenă, exemplară. Dintotdeauna. Cu siguranță ai fost și ești îndrumată.
– Costumele mele populare, fie le am moștenire de la străbunici, alte rude sau persoane iubitoare de cântec, care mă îndrăgesc, fie le-am cumpărat. Sunt păstrate cu sfințenie, curățate, îmbunătățite și îngrijite de bunica Leti , din partea tatălui meu.
– Oricât pare de uzitată întrebarea, vreau să știu, la început de drum fiind, ce înseamnă pentru tine costumul popular. Nu te grăbi cu răspunsul, nici nu te formaliza, că omul e convingător doar când este firesc.
– Îl port cu mare fală și niciodată la voia întâmplării. Îmi aleg foarte atent și minuțios costumul atunci când particip la un eveniment, fie el concurs, nuntă sau rugă.
– Ce ai vrea să se știe acum, în etapa în care te găsești, despre tine?
– Îmi doresc ca oamenii să mă aprecieze în continuare, să mă susțină și să mă încurajeze, în spectacole, concursuri, de fiecare dată când ne întâlnim prin cântec, și să fie mândri atunci când reprezint folclorul nostru acasă sau dincolo de hotar. Vreau să mă construiesc temeinic. De curând am absolvit Școala Populară de Artă din Timișoara, la clasa canto popular a doamnei profesoare Carmen Popovici -Dumbravă. Sunt susținută și îndrumată. Da, cu siguranță voi căuta în lada de zestre a domnului profesor Ion Căliman, care nu mi-a fost profesor, pe care am avut deosebita plăcere și onoare să-l întâlnesc la concursurile de poezie în grai bănățean, organizate la noi în liceu, de-a lungul anilor, unde am reușit să ,,smulg’’ aplauze și să ,,culeg’’ premii.
– Te las pe tine să închei, cum dorești, acest dialog. Cu siguranță primul și cel mai consistent din activitatea ta, câtă este până acum, de interpret de muzică populară.
– Mulțumesc pentru favoare. Să ne ajute Dumnezeu în ceea ce facem!
