Problemele orașului de pe Bega nu sunt deloc puține, iar o enumerare a acestora nu ar ajuta la rezolvarea lor. Municipalitatea, în calitate de autoritate publică locală, ar trebui să lucreze, conform legilor în vigoare, pentru rezolvarea acestor probleme, dar la noi lucrurile nu merg chiar așa.
În timp ce locuitorii se plâng de traficul infernal și de poluare, oamenii primăriei par mai degrabă dornici să satisfacă, în regim de urgență, doleanțele și interesele unor mari firme private, în loc să se aplece cu atenție asupra cerințelor cetățenilor. Din grabă sau superficialitate, se mai sare uneori peste etapele legale, astfel că instituțiile statului aplică amenzi, care sunt plătite tot din buzunarul timișorenilor, cum a fost cazul mall-ului din Calea Șagului. În alte cazuri, traficul este dat peste cap și reorganizat de dragul altor întreprinzători, cum s-a întâmplat în Calea Buziașului.
În Calea Șagului se lucrează de zor pentru viitorul mall. Ca și cum întreaga tevatură cu amenajarea unui sens giratoriu nu ar fi fost suficientă, firma privată s-a apucat să prelungească linia tramvaiului 7, pe banii ei, ca să ajungă tot cumpărătorul exact până în buza complexului comercial.
Primăria Timișoara s-a grăbit să autorizeze lucrarea, ca și cum nu ar fi fost nevoie de linii de tramvai în alte părți ale orașului, cel mai grăitor exemplu fiind cel al tramvaiului 3, care a dispărut acum câțiva ani din Freidorf și pentru care nu s-au găsit fonduri de repunere în funcțiune. Rămâne de neînțeles de ce nu s-a putut apela la soluția autobuzelor, unele dintre ele (33, de exemplu) având traseul chiar în vecinătate. Tramvaiul 7 nu mai circulă, fiind înlocuit cu autobuze, iar cei care îl folosesc în mod obișnuit se plâng de frecvența scăzută cu care sosește în stații, aceasta fiind o altă perturbare a vieții de zi cu zi a unei părți a timișorenilor.
Din cauza vitezei cu care s-a dat drumul la lucrare, s-a omis autorizația de mediu, iar municipalitatea, în calitate de beneficiar al lucrării, a fost amendată de Garda de Mediu cu 30.000 de lei, din care a plătit, probabil, jumătate, în 48 de ore. Amenda a fost achitată din banii contribuabililor timișoreni, iar cum primăria este beneficiarul lucrării, este greu de crezut că investitorul va pune suma de la el.
Praf și trafic îngreunat
Se știe prea bine că Timișoara nu are șosea de centură în zona de sud și că, din acest motiv, tot traficul greu trece dinspre bulevardul Rebreanu spre Calea Șagului și apoi spre ieșirea din oraș. În aceste condiții, linia de tramvai, care a desființat, practic, câte o bandă de circulație pe fiecare sens, pică precum nuca în perete. Dar nimeni din primărie nu pare să-și fi bătut prea mult capul cu această problemă, pentru că interesele unei firme private se arată mai importante decât cele generale ale cetățenilor.
De asemenea, în mijlocul întregului haos produs de șantierul de prelungire a liniilor de tramvai se află, stingheră parcă, stația de măsurare a calității aerului TM 1, aceea pe care fosta administrație o înconjurase cu brăduți pentru a mai diminua datele alarmante despre poluarea cu praf.
După cum arată lucrările, s-ar putea să fie nevoie ca stația să fie mutată, dar demersurile nu vor fi simple, pentru că și mutarea celei din Piața Libertății a durat destul de mult. Între timp, măsurătorile continuă să arate că aerul Timișoarei nu este chiar cel mai grozav pentru respirat, mai ales în ceea ce privește cantitatea de praf. Dar ce mai contează asta, când vine marele investitor cu buzunarul plin?
Tot de dragul marilor firme
De curând s-au încheiat lucrările de pe Calea Buziașului, de această dată făcute pe bani de la bugetul local, peste patru milioane de lei. Două sensuri giratorii și o stradă nouă sistematizează acum circulația către platforma industrială din zonă, unde activează alte firme cu bani mulți. Unii șoferi au început să se plângă că sensurile nu sunt bine semnalizate și unele evenimente rutiere au avut loc deja în zonă. Lucrarea, în sine, nu este inutilă, dar cât de prioritară era, în condițiile în care nu s-a rezolvat nici acum problema traficului din zona centrală, rămâne o întrebare fără răspuns.
Tot de mirare mai este și diferența de viteză cu care se lucrează la unele proiecte de interes public – îi mai țineți minte pe muncitorii-pietrari din centrul istoric plecați la fân în miezul verii? – comparativ cu altele, a căror finalitate vine mai degrabă în sprijinul unor entități private și care se derulează mult mai rapid.
D-na ( sau tov. ) damian a ramas aceasi persoana atasata ” marilor valori ale socialismului ” de pe vremea lui iliescu. Nu si-a schimbat nici stilul nici stapinii.