Școlile și grădinițele de stat din Timișoara au stat tot anul pe un butoi de pulbere, fiind pe punctul de a nu-și putea onora datoriile către furnizorii de utilități din cauza primăriei, care s-a confruntat cu mari probleme de ordin financiar, inclusiv în efectuarea plăților salariale.
Școlile și grădinițele, amenințate cu tăierea utilităților
Potrivit legislației, Primăria Municipiului Timișoara, în calitate de ordonator principal de credite, repartizează cheltuielile pentru bugetele instituțiilor publice subordonate (în cazul de față, școli și grădinițe), iar plățile se fac doar prin trezoreria statului.
CITEȘTE ȘI: Gestul revoltător al unei femei: s-a pozat „bucuroasă” alături de o capră neagră ucisă
Problema majoră a acestei proceduri este că trezoreria nu aprobă decontarea cheltuielilor decât în zilele în care primăria are încasări mai mari decât plățile solicitate de către celelalte instituții publice.
CITEȘTE ȘI: 15 ani de puşcărie pentru tânărul care şi-a ucis iubita
Din acest motiv, unitățile de învățământ din Timișoara au întâmpinat dificultăți majore în decontarea facturilor către furnizorii de utilități (gaz, curent, telefon etc.), pentru că primăria nu a avut suficienți bani.
Aproape că nu a fost zi în care contabilii sau administratorii unora dintre instituții să nu bată la poarta Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Timișoara în speranța că poate-poate își vor putea deconta cheltuielile.
CITEȘTE ȘI: Gest de normalitate într-o localitate timișeană
Uneori, aveau noroc, alteori, însă, se întorceau cu traista goală. Nefiind achitate la zi, facturile s-au acumulat, iar unele școli și grădinițe au ajuns în situația de a fi amenințate de furnizori cu deconectarea de la principalele utilități.
În multe dintre cazuri, a fost nevoie de intervenția directorilor unităților educative, de rugăminți și promisiuni pentru păsuirea plăților adunate de-a lungul lunilor, încercându-se evitarea ajungerii în situația în care elevii și preșcolarii să nu mai aibă curent sau apă, de exemplu.
CITEȘTE ȘI: Explozie într-un bloc. 13 persoane au fost evacuate
Hrana preșcolarilor plătită de părinți, la cheremul autorităților
Absurditatea registrului normativ merge și mai departe în cazul grădinițelor, ajungându-se până într-acolo încât fondul constituit din banii părinților pentru hrana micuților să nu poată fi utilizat decât după aceleași reguli expuse mai sus.
Acești bani trebuie vărsați tot într-un cont deschis la trezorerie, însă nu pot fi folosiți oricând, ci doar în zilele în care în vistieria locală sunt suficiente fonduri.
Deși sunt sume colectate din surse private, ele nu pot fi întrebuințate decât după regulile impuse de autoritățile statului.
Cu alte cuvinte, alimentele care sunt cumpărate din banii părinților ajung în farfuriile copiilor atunci când statul decide că se poate, în conformitate cu legislația în vigoare.
Fântâni arteziene, în loc de apă și curent
În tot acest răstimp, primăria, care, teoretic, nu dispunea de încasări suficiente pentru a se putea efectua plățile către furnizorii școlilor și grădinițelor, cheltuia sume importante din bugetul propriu pentru lucrări lipsite de importanță în comparație cu necesitățile stringente ale orașului.
Spre exemplu, reamenajarea camerei 30, din incinta primăriei, unde urmează să fie mutate birourile din camera 12 (relații cu publicul).
Pentru această lucrare s-a aprobat aproape… un milion de lei! Sau repararea acoperișului vilei ”Bistra”, din Poiana Mărului, unde se relaxează sindicaliștii din primărie, o investiție care a scos din bugetul local 25.000 de lei.
O altă investiție considerată prioritară de autoritățile locale a fost realizarea replicii în bronz a bustului lui Emanuil Ungureanu și amplasarea acestuia pe soclul din Piața Huniade, pentru suma de 50.000 de lei.
Nu au fost omise nici fântânile ornamentale din oraș, pentru amenajarea cărora primăria a pus la bătaie, din vistieria proprie, nu mai puțin de… 2.000.000 de lei!
Ca să nu mai punem la socoteală dotările aparatului propriu, care ajung la… 5.000.000 de lei…
Toate aceste investiții au fost considerate prioritare față de buna funcționare a unităților educative de pe raza municipiului, într-un oraș care seamănă tot mai mult cu gardul acela vopsit frumos pe dinafară, dar care ascunde leopardul pe dinăuntru.
Desigur, autoritățile locale ar putea spune, în apărare, că multe dintre investiții (unele neenumerate aici) nu s-au realizat încă, și că la buget nu au fost bani pentru că nu au existat încasări suficiente de la persoanele fizice și juridice, care trebuiau să-și plătească la timp dările către stat.
Însă, la un oraș de anvergura Timișoarei, cu atâtea ”somități” numite în funcții de conducere plătite din banii cetățenilor, cu o armată de consilieri și cu un city-manager al cărui salariu lunar ar putea acoperi cel puțin cheltuielile unei școli sau ale unei grădinițe, era de așteptat ca aceste probleme să fie rezolvate imediat, nu să fie amânate la nesfârșit.
