De-a lupta cu statul paralel

Recenta chemare a liderului PSD Liviu Dragnea la organizarea unui mare miting în Capitală și a unor manifestații în mai multe reședințe de județ are semnificațiile ei. Despre „statul paralel” s-a tot vorbit, cei care se dau victimele acestuia înțelegând prin sintagmă serviciile secrete și justiția, în domeniul cărora președintele are cele mai mari prerogative.

Ca urmare, în fruntea acestuia tronează inevitabil Klaus Iohannis, cel care nu-i lasă pe mai-marii coaliției să-și pună în aplicarea programul de guvernare, conceput numai și numai spre binele și prosperitatea românilor. A fost acreditată inclusiv ideea că la Palatul Cotroceni se atentează la cuatumul pensiilor și salariilor. Protestele pesediste, așadar, ar trebui să se constituie într-o contrapondere la manifestațiile „#rezist” din Piața Victoriei din București și din alte orașe din țară.

Dacă aceste proteste au ca țintă apărarea justiției de modificările legislative ale Comisiei Iordache, celelalte își vor canaliza mesajul împotriva unei himere, așa-zisul „stat paralel”. Dar PSD a mai dus lupte de acest gen, cu Soros, cu multinaționalele, cu băncile și chiar cu aliații stategici – UE și SUA, care, cică, împiedică realizarea programului de guvernare al coaliției aflate la putere.

Marele miting și alea mai micuțe, dar drăguțe, au fost decise pe fondul confruntărilor pentru putere tot mai ascuțite din interiorul „marelui partid”. După cum relatează unii, suntem mai aproape de faza „care pe care” ca oricând. Singura problemă e că nici pesediștii nu știu dacă să-l pună pe făraș pe Dragnea sau să-i aplice lui Tudose un scenariu, eventual mai inteligent decât cel administrat lui Grindeanu, ca să plece.

Schimburile tăioase de replici arată existența unor tabere în PSD, dar nu credem că scindarea este o realitate iminentă a momentului. Indiferent cum va fi, vinovatul – pentru că există o victimă – a fost „depistat”, acesta fiind statutul paralel, în frunte cu Klaus Iohannis. Nici nu putea fi altfel, din moment ce președintele și-a tot spus părerea despre țopăiala de la guvernare, inclusiv i-a cerut demisia lui Dragnea din fruntea Camerei Deputaților.

De aceea, dacă vom vedea din nou scandatori de lozinci în fața Palatului Cotroceni, aceștia vor suplini cu brio festivalul de Crăciun din Piața Victoriei al primăriței Gabriela Firea, care dorea, de fapt, să oprească iureșul contestatar din cel mai aglomerat loc al Bucureștiului.

Tristețea maximă nu e însă că guvernanții nu își pot ține promisiunile și de aceea sunt atât de preocupați ce taxe să mai inventeze, ci că există români care cred în himera statutului paralel, în puterea din umbră și în conspirații oculte, care fac și desfac guverne, pun premieri și miniștri, fabrică la comandă dosare penale politicienilor incomozi și câte și mai câte.

Aceștia își pun întrebarea firească: „Și dacă există?” Păi, dacă există și stau lucrurile cum dorește coaliția la putere să le aranjeze pe repede înainte, până la Crăciun, cel puțin în privința justiției, înseamnă că am trăit 28 de ani într-o mare și frumoasă minciună, cea a democrației și statului de drept. De aici poate și logica derivată: „Dacă luptăm cu statul paralel și el nu există, nu pierdem nimic, dar dacă nu luptăm și el există, șefii de la partid chiar pot pierde totul!”

Așa că, tineri și vârstnici, să purcedem la lupta cea mare! Acum e… atunci! Scuzați, ar mai fi câteva mici întrebări înainte de lupta decisivă: „Dacă, totuși, există statul paralel, nu ar fi normal din punct de vedere geometric să existe și unul perpendicular sau oblic? Împotriva lor de ce nu luptă nimeni?”