Victoria bea cafea cu lapte într-un bar din Piaţa Operei şi ascultă poveşti cu pionieri. Înăuntru e cald şi semi-întuneric. „Cravata era roşie, cu o bandă tricoloră pe margine, şi se prindea cu inel de plastic. Pionierii aveau o ierahie şi depuneau un jurământ.”
CITEŞTE ŞI: Cutremur în judeţul Timiş
Victoria ascultă atentă. Dincolo de geamul barului, în faţa Catedralei din Timişoara e „jingle bells”-ul din târgul de Crăciun.
Despre comunism, „în linii scurte”
Victoria n-a purtat niciodată cravata de pionier. A venit pe lume la 20 decembrie 1989, în ziua în care Timişoara a fost proclamată „primul oraş liber de comunism din România”.
Ştie despre Revoluţie doar ce i-au povestit părinţii. Că românii au ieşit pe străzi „pentru câştigarea libertăţii şi pentru căderea comunismului”. La şcoală, profesorii n-au insistat pe subiect. „În manuale, momentul Revoluţiei e pomenit în treacăt, nu ţin minte nicio poveste din ce ni s-a predat”, spune Victoria.
CITEŞTE ŞI: Timişeanul care e pe cale să trateze cea mai grea boală a omenirii – cancerul
Şi despre perioada comunistă din România a învăţat doar „în linii scurte”. Tot părinţii i-au povestit despre cozile la alimente, despre televizorul alb-negru şi despre rafturile goale.
Au uitat să-i povestească şi despre pionieri, iar Victoria crede că a fi comandant de detaşament înseamnă vreo funcţie militară. Aşa că acum ascultă, sorbind din cafea, despre cum erau înregimentaţi copiii în pepiniera PCR-ului.
„Pune-i ce nume vrei, dar să fie şi Victoria” La 20 decembrie 1989, naşterea Victoriei a fost anunţată în balconul Operei din Timişoara. A venit pe lume prematur, la 8 luni. „Tata mergea în Piaţă şi acolo vedea oameni împuşcaţi, tramvaie oprite, haos…
Venea acasă şi-i povestea totul mamei. Iar ea s-a speriat, i s-a făcut rău şi a doua zi a fost internată la Maternitatea Odobescu”, spune Victoria, din ce i-au povestit părinţii ei.
Tatăl n-a avut voie să urce în spital. De afară, pe geam, a aflat vestea naşterii fetiţei şi, bucuros că ea venise pe lume într-o Timişoară liberă, i-a transmis soţiei, ridicând două degete în aer, „pune-i ce nume vrei, dar să fie şi Victoria!”.
