Calamitați de birocrație. Un fermier udă de un an de zile terenul cu stropitoarea, pentru că nu sunt gata avizele pentru realizarea unui foraj

Agricultura și legumicultura, activitățile tradiționale ale sătenilor timișeni, nu mai pot fi practicate cu ușurința cu care o făceau oamenii în urmă cu un secol.

Chiar dacă mașinile și utilajele au făcut posibil ca lucrurile să meargă ca pe roate, birocrația apasă până la capăt pedala de frână. Este și cazul unui timișean câștigător al unui sprijin financiar european nerambursabil acordat tinerilor fermieri.

CITEȘTE ȘI: La un pas de tragedie în centrul Timișoarei (Video)

Acesta a fost nevoit să ude un an întreg grădina cu stropitoarea, deoarece nu sunt gata avizele pentru realizarea unui foraj! Omul s-a îndrăgostit de agricultură după ce a fost ”căpșunar” în Italia, țară în care, spune el, cultivarea pământului este o plăcere.

S-a îndrăgostit de agricultură în Italia

Marius Kiss are 38 de ani și locuiește în comuna timișeană Checea. În urmă cu peste un deceniu, înainte de criză, era agent comercial și, deși avea grădină la sat, nu se gândea la agricultură.

După căsătorie, soția sa, Gabriela, l-a convins să plece și ei, ca alți tineri, în străinătate pentru a clădi o fundație mai solidă drumului lor și al viitorilor lor urmași prin viață. Au ales Italia, unde au petrecut opt ani, în mici localități de lângă Pescara.

”Am plecat în plină criză. Eu mi-am găsit de lucru în agricultură. Am lucrat la legume, vie și măslini. Nu a fost greu, deși la început am avut probleme de adaptare. Dar munca la câmp a început să mă pasioneze.

Pentru fermierii de acolo totul era simplu. Plăteau lunar 50 de euro unui specialist – un fel de contabil -, care se ocupa de toate actele. Era o adevărată plăcere să lucrezi”, spune Marius Kiss.

Revenirea acasă l-a adus cu picioarele pe pământ

Nașterea primului său copil l-a făcut pe Marius Kiss să se întoarcă acasă, unde credea el că va deveni stăpânul propriei vieți, clădindu-și o afacere în domeniul cultivării pământului, care după aventura italiană îi devenise foarte drag. ”Mi-am luat o casă cu grădină mare la Checea, decis să investesc banii câștigați în agricultură. Am luat și teren în arendă, ajungând la două hectare, cât am în prezent.

Am întocmit un proiect pe programul Tânărul fermier, crezând că agricultura se poate face la fel în orice țară europeană”, spune Marius Kiss. În primul an, cu prima tranșă de bani, de 30.000 de euro, timișeanul și-a făcut un solar și și-a cumpărat utilajele necesare. Pe terenurile sale creșteau roșii, varză, mazăre, cartofi și ceapă. ”Nimic nu semăna cu ce trăisem în Italia. Am momente când îmi vine să vând tot și să plec iar dincolo!”, spune bărbatul.

Drumul de la udatul cu stropitoarea la irigații, presărat cu avize

”A doua tranșă a finanțării nerambursabile de 10.000 de euro trebuie să o primesc după ce realizez un foraj pentru a putea face instalația de irigat.

Am realizat proiectul, însă obținerea avizelor durează… Primele acte le-am depus la Apele Române în luna martie a anului trecut. Acum aștept aprobare de la Mediu. Nu știu cât mai durează… Anul trecut nu am putut iriga, am udat tot terenul cu bidonul (stropitoarea – n.r.)”, mărturisește Marius Kiss.

Timișeanul susține că în doi ani a avut parte de un adevărat calvar birocratic. ”Trebuie să ai acte de la multe instituții.

De la unele, cum e Direcția de Sănătate Publică sau Direcția Sanitară Vererinară, îți trebuie doar o negație, adică un act care să arate că instituția respectivă nu are treabă cu domeniul tău de activitate! Pentru fiecare aviz trebuie să mergi la casierie și să plătești o sumă de bani, 200-300 de lei și să aștepți un număr de zile pentru a primi avizul sau negația sau pentru a ți se spune că sunt necesare mai multe acte.

La noi, totul e foarte complicat! De multe ori stai de vorbă minute bune cu un funcționar pentru a-ți explica ce pași trebuie să urmezi, iar când pleci de acolo îți dai seama că nu prea știi ce să faci. E foarte multă documentație! În plus, aceasta este greoaie. Am făcut și un curs de management agricol, dar nu pot spune că mi-este acum cu mult mai ușor… În fiecare zi îmi amintesc ce simplu părea totul în Italia”, recunoaște Marius Kiss.

”Fermierul român câștigă mai puțin decât muncitorul italian, dar lucrează dublu”

După anii în care s-a chinuit să facă agricultură la Checea, timișeanul a tras o concluzie: ”Fermierul român câștigă mai puțin decât muncitorul italian, dar lucrează dublu”. Prima problemă apare din cauza lipsei forței de muncă, susține Marius Kiss.

”La noi, munca în agricultură e pentru cei care nu au nici o calificare și care sunt în situația să nu poată face alegeri. De regulă, astfel de persoane au puțină educație, multe patimi și nici un gram de poftă de muncă. E foarte greu să găsești pe cineva care să vină să te ajute contra-cost.

De regulă, pe mine mă ajută mama și tata. Muncesc mult… De când se luminează și până se întunecă sunt în grădină sau în câmp. Uneori, când nu mai pot de oboseală, mă gândesc că în Italia lucram opt ore și câștigam mai mulți bani”, se confesează bărbatul.

O altă problemă cu care se confruntă acesta este valorificarea producției. ”În piețe este plin de bișnițari care, când te văd cu remorca plină de produse și știind că vrei să dai repede marfa perisabilă, îți propun un preț mic.

Apoi, e concurența cu alte produse mai frumoase, chit că acelea sunt… cum le spun eu… legume de plastic, care mai au și calitatea că rezistă mult. Eu dacă nu vând în trei zile, marfa se strică.

De asemenea, la angro, se plătește puțin. O variantă mai bună este să vând legumele în piețele de la sate”, spune Marius Kiss. Timișeanul mărturisește că după fiecare vânzare, principala sa grijă e să facă un calcul, ca să știe câți bani trebuie reinvestiți.

”Sunt chestiuni urgente, de genul reparațiilor sau întreținerii utilajelor”, adaugă omul… Seara, târziu, când lipsa luminii naturale îl forțează să lase pe a doua zi munca și să meargă să se odihnească, îi revine în minte perioada fără griji de care s-a bucurat în Italia.

”Ca angajat, când se schimbă vremea și nu poți lucra, te bucuri de o zi liberă. Când ești fermier, acest fapt devine o catastrofă. În plus, nu pot să nu recunosc că stresul e mai mare aici, în această postură.

Mai mult, munca e dublă, iar câștigurile nu se ridică la cât făceam acolo la un program de opt ore pe zi. Și atunci, îmi vine să vând tot și să mă întorc înapoi! Dar poate mai rezist vreo doi-trei ani…”, adaugă Marius Kiss și oftează.

Nu mai are nimic de spus, merge să ude terenul cu stropitoarea.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns