Betonel, Muma Pădurii şi arborii sequoia din Strada Aştrilor

Locuiesc în Timişoara, pe Strada Aştrilor din zona Soarelui. Nu vă grăbiţi să vă întrebaţi „Aşa, şi?”, pentru că, dacă aveţi puţintică răbdare, veţi vedea că asta înseamnă, mai cu seamă în ultimele câteva luni, să trăieşti o aventură fără sfârşit, mereu cu sentimentul că habar nu ai, de-a dreptul, ce-ţi rezervă ziua de mâine.

Cândva, pe la începutul lunii mai, Aştrilor era o banalitate absolută: între două rânduri de blocuri cu patru etaje, urâte şi nerenovate, două fâşii de spaţiu verde, două trotuare şi-o şosea cu sens unic. Şi copaci. Ăştia mai îmbunătăţeau priveliştea. Erau înalţi, cu trunchiuri şi coroane puternice, şi dădeau umbră. Era o plăcere să te plimbi pe sub ei, aşa cum stăteau aliniaţi la margine de trotuar, pe o panglică de pămând împrejmuită cu borduri.

O mai veche idee edilitară vizase, probabil, ca, printre arbori, să se sădească iarbă sau poate chiar flori, dar asta nu s-a întâmplat niciodată. Pomii au crescut frumos, dar spaţiul dintre ei a fost dintotdeauna decorat doar de… urme de pneuri şi, la vreme de ploaie, băltoace. Dacă te uitai în sus, la frunzişul proaspăt, făcând abstracţie de restul peisajului, era chiar frumos pe stradă, în partea dinspre intersecţia cu Sirius. Şi, în plus, răcoare.

Românii au devenit interesaţi de Albania, Slovenia şi Croaţia ca destinaţii de vacanţă

Apoi s-a întâmplat ceva. Un duh rău, Betonel pe numele lui, mare iubitor de asfalt, dale de piatră şi alte asemenea, în schimb duşman înverşunat al oricărui colţişor năpădit de verdeaţă, a decis că lucrurile nu pot rămâne aşa. Într-o dimineaţă, în faţa blocului au apărut drujbele şi mânuitorii acestora. Doi dintre copaci au fost doborâţi, primele victime.

Trotuarul, gardul viu de lângă şi micile grădini amenajate în imediata apropiere a imobilelor de pe Aştrilor au dispărut sub asaltul picamerelor. Apoi, alţi meşteri au venit să înlocuiască nişte ţevi, de-ai fi crezut că din pricina asta trebuie să rămână strada fără arbori. S-a muncit, s-a săpat, s-a umplut drumul de noroaie de ziceai că te afli în te miri ce cătun, s-a umplut zona de Dorei aferaţi şi zgomotoşi.

Locuri de muncă în Germania, pentru timişeni. Salariile ajung până la 2.000 de euro

Personal, am simţit imboldul de a le ura de răposaţii mămicilor dumnealor, dar m-am abţinut. N-aveau nici o vină. Erau simpli executanţi, nu ei dispuseseră intervenţia, iar instalaţiile din subteran trebuiau, pesemne, înlocuite.

Numai că istoria nu s-a oprit aici, căci câţiva pomi scăpaseră de masacru. Jos cu ei, deci, deşi nu împiedicau vreo săpătură. M-am bucurat când am constatat că, totuşi, unul dintre ei, un castan frumos, a reuşit cumva să supravieţuiască. Ba chiar îi făcuseră muncitorii o împrejmuire cu bordură, cât să aibă unde să mai crească o palmă de iarbă, iar şoferii care-şi parchează maşinile să-l ocolească.

Ţeapă în supermarketurile din Timişoara

Apoi, Betonel s-a răzgândit, pesemne, pentru că într-o dimineaţă zgomotul drujbelor s-a făcut auzit din nou. Când am coborât din bloc, copacul era la pământ, iar coroana tocmai îi era tocată şi încărcată-ntr-o remorcă. Încă un spaţiu de parcare câştigat, ar zice municipalitatea. Încă o porţie de oxigen în minus, mai puţină răcoare şi umbră ioc, aş spune eu.

În plină vară, strada mea, altădată un spaţiu oarecare, dar unde te puteai feri de arşiţă, s-a transformat într-un deşert de asfalt pe care te grăbeşti să-l traversezi cât mai repede, să te refugiezi în apartamentul cu storurile trase de teama caniculei şi de…oroarea panoramei: un teritoriu încins şi un bloc totalmente inestetic, complet vizibil în absenţa frunzişului de odinioară.

Umilirea călătorilor timișoreni continuă

Dacă tot nu mai avem umbră, cineva s-a gândit că poate ne-ar plăcea să punem de-o plajă la intrarea în fiecare scară. Aşa că, surpriză, alţi lucrători au venit şi au instalat câte o băncuţă nou-nouţă, de lemn. În ziua următoare, au adus altele, pe care le-au ancorat frumuşel vizavi de primele. Mă rog, nu chiar, mai degrabă în diagonală. Ceea ce, oricum, n-a contat. Mobilierul urban n-a interesat pe nimeni. N-am văzut nici ţipenie de vecin dornic să se odihnească pe scândurile lustruite, care, de altminteri, au şi rămas acoperite cu o pojghiţă fină de praf, aşa cum veniseră de prin depozite.

Aceiaşi oameni, sau poate alţii, au demontat ulterior băncile. Să fi fost o nouă schimbare de plan, să fi fost nevoie de ele în altă parte? Nu, căci au revenit. Le-am regăsit marţi seara, la locul lor. Mă rog, nu chiar, fiindcă nu mai stăteau câş una în faţa celeilalte, iar sub picioare le apăruse o mică platformă de (aţi ghicit!) beton.

Ce mai vine nu ştiu. Nu pot anticipa următoarea mişcare a genialilor peisagişti care mi-au luat strada în colimator, transformând-o în parcare. Numai că mă bate gândul s-o invoc pe Muma Pădurii. Să vină ea aşa, la lăsatul serii, să mute toate autoturismele în faţa Şcolii generale nr. 30, exact deasupra fântânii-soare, unde-i loc destul, şi să întindă pe Aştrilor, între blocuri, un covor de gazon proaspăt.

Fiindcă-i mitologică şi competentă, o să mă rog de ea să înfigă şi vreo trei-patru arbori sequoia uriaşi în mijlocul drumului, s-avem umbră şi răcoare. Dacă mă bazez pe puieţii cu trunchiul cât degetul, puşi cică întru înlocuirea copacilor tăiaţi, mai am de aşteptat mult şi bine. Au nevoie de mulţi ani să crească, iar până atunci s-ar putea ca eu să mă mut din Soarelui. La loc cu verdeaţă…


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

3 Răspunsuri “Betonel, Muma Pădurii şi arborii sequoia din Strada Aştrilor

  1. S-a fãcut o treaba bunã aratã frumos si aspectul zonei din str.Astrilor ar fi minunat dacã in locul paduricei de aici s-ar face un parculeț pentru copiii de aici si mai ales daca s-ar desfinţa garajele de lângã biserica si pe spatiul verde de acolo unde toata lumea iasa cu câinii şi nimeni nu strânge dejecțiile lãsate de aceştia ,s-ar face locuri de parcare

  2. Bună seara dar în spatele străzi oglinzilor Nr 27 Sc A nu faceți și spatele sunt mulți copaci putrezi care cad faceți și spatele să arate bine ca și în fața Mulțumesc de înțelegere o seara plcuta

  3. Ai 3 parcuri plus multe câmpuri unde te poți bucura de verdeață, orice urma spre normalitate atrage multe ideii de cele mai multe ori extrem de proaste dece nu se spune de acei pomi care an de an se rupe la furtuni, făceau mizerie de la fructele acestora.

Lasă un răspuns