„Avem destule realizări de arătat lumii”. Dialog cu cosmonautul Dumitru Prunariu, cu origini în judeţul Timiş
– În poiana aceasta, aproape de bisericuţa din lemn ce slujeşte Povergina de câteva secole, masa asta întinsă, încărcată cu mâncare pregătită de femei din sat, atmosfera de sărbătoare arată, deopotrivă, inimă şi vigoare.
– Exact!
– Vă propun să nu discutăm despre drumul dumneavoastră în cosmos, o izbândă epocală. Pornind de la spusa că toate drumurile duc acasă, sunteţi, spun glumind, cel mai convingător exemplu.
– Da, se poate spune asta, este adevărat. Pentru mine, Banatul, judeţul Timiş în principal, comuna Margina, satul Groşi, înseamnă acasă. Aici s-au născut străbunicul, bunicul, tata. Am venit mereu în vacanţă când eram mic şi mă simt foarte legat de aceste locuri.
– Anul trecut am fost în satul Groşi şi, des, mi s-a spus că sătenii văd casa dumneavostră părintească, într-o zi, muzeu. Mai este un lucru de apreciat, deşi locuiţi departe, la Bucureşti, chiar dacă aveţi atâtea de făcut, ţineţi în bună rânduială gospodăria.
– Mă străduiesc, am modernizat o parte din casă, să putem locui civilizat. Totul e funcţional, inclusiv sistemul de căldură. Însă nu voi transforma casa în muzeu. Am convenit cu Consiliul Judeţean Timiş să donez din proprietate, o parte din grădină, teren. Deja actele au fost perfectate, cu condiţia ca în cinci ani de zile acolo să se construiască un centru educaţional. Cu Planetarium, unde să poată veni elevi în tabără, unde să aibă acces la ştiinţă, să înveţe lucruri despre astronomie şi ce ţine de cosmonautică. Un loc care să devină şi punct turistic, în care să fie o expoziţie permanentă legată de zboruri cosmice, de originea mea. Prin aceasta dezvoltăm interesul pentru Groşi, o aşezare cam pierdută printre dealuri.
– Deci, peste cinci ani, conform convenţiei cu Consiliul Judeţean Timiş, ne putem bucura de tot ce presupune un astfel de centru educaţional.
– În acest an se începe studiul de fezabilitate, se va găsi o firmă de arhitectură care să execute proiectul şi toate celelalte care ţin de implementarea demersului.
– Ne aflăm într-un vechi sat bănăţean, Povergina, din Ţara Făgetului, atestat documentar la 1554. Sunteţi abordat de atâta lume pentru fotografii, vi se pun întrebări, destui vă privesc, uneori, cu mirare şi dumneavoastră, cu un calm atât de adânc, răspundeţi fiecăruia după propria-i dorinţă. Producând, nu vă flatez, bucurie. Ce v-a adus aici?
– Acum două zile am fost invitat la eveniment, prin care se marchează începutul reconstrucţiei bisericii din lemn, ridicată cu câteva secole în urmă. Din păcate a ars în anul 2015. Se reconstruieşte partea care a ars complet, se lasă drept mărturie o parte din biserica veche, distrusă, să se ştie ce a fost aici. Va fi în continuare un lăcaş de rugăciune, de manifestare a credinţei ortodoxe.
– Pornind şi de la cum arată masa lungă, încărcată cu bucate tradiţionale, oamenii îmbrăcaţi în port popular, muzica locurilor acestea, toate arată, pansând timpul, să folosesc o metaforă, vâna, cât a mai rămas, bănăţeanului din zona colinară. Să fii român, domnule Prunariu a picat puţin sau chiar mai mult în… Puneţi dumneavoastră cuvântul potrivit!
– Trebuie să învăţăm să ne apreciem din nou, ca români. Datorită unor condiţii nefavorabile create, într-un fel, şi de-ai noştri, susţinute de conduceri chiar mediocre, aş zic, care nu au ştiut nici ce vor, nici ce să facă. Nici cum să ne menţină laolaltă. Dar, din fericire, există şi astfel de manifestări, precum aceasta de la Povergina, care trezesc din nou conştiinţa oamenilor. Îi fac să simtă că aparţin comunităţii, chiar şi masa asta cu bucate bune, cum recunoaşteţi, frumos aranjată, muzica, dubaşii trezesc un sentiment de românism. Care trebuie întreţinut, că altfel avem neşansa să ne disipăm. Şi chiar să dispărem în unele zone ale ţării.
– Rămânând la viaţa de fiecare zi, fără să facem politică, rămânând la perioada aceasta marcată de lipsuri, atât de tensionată, cu dezbinarea care nu poate fi negată, ce le-aţi spune oamenilor care ne vor citi?
– Să rămână conştienţi că suntem un popor cu o istorie extrem de veche. Unii au încercat să-l calce în picioare. Important este să avem mândria noastră, să ne păstrăm naţiunea şi să facem tot posibilul să dovedim că a fi român este ceva pozitiv, că avem destule realizări de arătat lumii.
– Mă bucur de întâlnire, vă sunt recunoscător pentru dialog.
– Sănătate!
