Aroganța, disprețul și nepăsarea sunt trăsăturile prin care poate fi caracterizată activitatea personalului angajat al Agenției Județene de Plăți și Inspecție Socială Timiș.
Instituția, care funcționează în clădirea de pe strada Mercy nr. 2 din Timișoara, este una dintre organismele-căpușă din sistemul public românesc, trăgându-și seva din Agenția Națională de Plăți și Inspecție Socială, cu tentacule extinse pe întreg teritoriul României, spre propăvăduirea lungului șir de tradiționale sinecuri.
Toleranța românului și neputința acestuia de a sancționa rispirea banului public a condus la dezvoltarea unei rețele interne de ”stat în stat” a instituțiilor publice, în care funcționarii te privesc de la înălțimea impertinenței cu care nobilii își tratau, odinioară, supușii.
Înființată în scopul de a monitoriza activități ce vizează acordarea sumelor de bani destinate beneficiarilor de asistență socială și susținerea serviciilor sociale în Timiș, tocmai empatia și bunăvoința față de grupurile vulnerabile lipsesc cu desăvârșire.
Atmosfera care domnește în incinta Agenției de Plăți și Inspecție Socială Timiș este reprezentativă pentru ceea ce a însemnat epoca ceaușistă, beneficiarii fiind plimbați de la Ana la Caiafa, cu binecunoscutul îndemn: ”Reveniți sau sunați!”.
Revenirea înseamnă doar de luni până joi, între orele 9 – 11. Acela e intervalul de îngăduință față de cetățeni, posibil cel în care angajații agenției nu își beau cafeaua. Cât despre telefoane, nu răspunde nimeni, indiferent de zi sau de oră, încercare pe care am repetat-o și noi timp de cinci zile consecutive. Lista cu telefoanele aferente fiecărui compartiment de activitate este afișată pe ușa de la intrare a agenției, la începutul zilei, și dată jos la finalul programului de lucru, așa cum se întâmplă cu panourile stradale din fața cafenelelor.
Dorind să stăm de vorbă cu directorul agenției, în încercarea de a vedea cum este din postura de beneficiar, ne-am lovit de o altă problemă întâlnită în multe instituții private și de stat din România: portarul! Foarte sigur pe atribuțiile cu care a fost însărcinat, acesta ne-a transmis că nu are permisiunea de a devoala nici numele directorului instituției publice, darămite de a-l deranja, sunându-l în birou!
Aceeași atitudine de superioritate a avut-o și o altă funcționară aflată în preajmă, sugerându-ne să sunăm la telefonul la care nu răspunde nimeni.
Situația pare trasă la indigo în multe alte instituții de stat din România. Pretutindeni vedem cetățenii tratați cu dispreț sau ignorați de funcționari incapabili să le soluționeze problemele generate de același stat prin birocrația stufoasă și legislația incoerentă pe care le perpetuează, oameni vulnerabili – bătrâni, persoane cu risc social sau cu probleme medicale -, trimiși dintr-o parte în alta, umiliți de infatuarea dată de norocul conjunctural de a fi soția, cunoștința sau ruda unei persoane importante, ”nu spui ține”, vorba lui Dandanache…
Trist si urat . Ar trebui facuta o actiune civica. Si daca inca au wimdows xp pe calculator dati in judecata.