În faţa camerelor de filmat trebuie să-şi stăpânească emoţiile, fie că relatează un caz de omor fie că anunţă o acţiune specială a poliţiştior care le oferă flori doamnelor aflate la volanul maşinii. Este vorba despre agent-principal de poliţie Ancuţa Morariu.
Purtătorul de cuvânt al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Timiş are 29 de ani, a urmat Facultatea de Drept şi a absolvit, în 2010, cursurile Şcolii de Agenţi de Poliţie „Vasile Lascăr” Câmpina. Până în 2013, a desfăşurat activităţi în cadrul Secţiei 1 Poliţie – Compartimentul siguranţă publică şi patrulare, iar din 2013 este liantul dintre poliţişti şi timişeni, în cadrul Compartimentului relaţii publice al Poliţiei Timiş.
– Ce te-a determinat să urmezi cariera de poliţistă?
– Pot spune că, de mică, am fost atrasă de uniformă și, probabil în subconștient, mi-am dorit ca la un moment dat să port o astfel de ținută. În familia mea nu există o tradiție în acest sens, eu fiind prima care a intrat în sistem.
– Prin ce împrejurări ai ajuns să reprezinţi imaginea Poliţiei Timiş?
– Propunerea a venit în anul 2013 (pe atunci desfășuram activități în cadrul Secției 1 Timișoara – Compartimentul siguranță publică și patrulare) de la cea care, la scurt timp, mi-a și devenit colegă de birou, Mirela Drăghicioiu. Bineînțeles, o bună perioadă de timp, am fost detașată la Compartimentul relații publice, iar ulterior conducerea inspectoratului a analizat situația și a decis mutarea mea pe funcție.
– Ce „arme” foloseşti în crearea imaginii instituţiei pe care o reprezinţi?
– Încerc să transmit reprezentanților mass-media informațiile de interes public într-un mod clar, coerent și cât mai rapid. Consider că sunt un om sincer, ce nu se lasă condus de orgolii personale și care, până acum, a făcut față provocărilor apărute, reușind astfel să am o relație bună cu jurnaliștii.
– Se întâmplă, uneori, ca poliţiştii să nu fie la înălţimea aşteptărilor cetăţenilor. Cum reuşeşte purtătorul de cuvânt să schimbe această percepţie?
– Să nu uităm totuși că și polițiștii sunt oameni. Datoria purtătorului de cuvânt este să contribuie, cât se poate de bine, la creșterea sentimentului de încredere a cetățenilor în instituția pe care o reprezintă, iar acest lucru este ușor când marea majoritate a polițiștilor sunt bine pregătiți și își fac meseria cu dăruire și profesionalism.
– Cu siguranță, în carieră ai avut parte de multe momente atipice. Care a fost cel mai emoţionant sau cel mai amuzant dintre acestea?
– Dacă ar fi să mă gândesc la un moment emoționant, primul care îmi vine în minte acum este acela în care sora mea, proaspăt intrată în sistem, a depus jurământul de credință. Consider cumva că drumul meu a inspirat-o în această alegere.
– Pentru o femeie, într-o profesie croită pentru bărbaţi, drumul afirmării este mai greu, uneori cu multe ocolişuri. Cum a decurs, până acum, acest drum, în cazul tău?
– Nu cred că este relevantă apartenența de gen. În cazul meu, acest drum a mers doar înainte, deoarece întotdeauna m-am respectat pe mine, mi-am respectat colegii și mi-am îndeplinit sarcinile profesionale cu conștiinciozitate.
– Cum afectează relaţiile tale personale munca de purtător de cuvânt al acestei instituţii?
– Nu consider că relațiile personale îmi afectează munca, reușesc foarte bine să separ viața personală de cea profesională.
