Judeţului Timiş i s-a dus vestea că poate asigura un număr impresionant de locuri de muncă, în sectoare dintre cele mai diverse. Din acest motiv, în ultima vreme, asistăm la un fenomen tot mai accentuat: descinderi la Timişoara ale multor persoane din alte zone ale ţării, interesate să-şi găsească un serviciu şi chiar să se stabilească definitiv în urbea de pe Bega.
Deja s-a încetăţenit ideea că maramureşenii sunt foarte căutaţi în construcţii, în timp ce persoanele din zona Olteniei îşi caută locuri de muncă la companiile multinaţionale. Foarte mulţi dintre cei veniți în Banat din alte zone ale țării lucrează la supermarketuri, la fabrici, în vânzări sau la firme de pază.
Oricum, foarte puţini sunt cei care nu îşi găsesc un serviciu, situaţia fiind mai degrabă defavorabilă angajatorilor, care cu greu reuşesc să facă rost de forţă de muncă suficientă. Nu este de mirare că nici rata şomajului nu este mare în judeţul Timiş, în jur de 99 la sută din populaţie fiind încadrată în câmpul muncii.
Diploma nu e o garanție
Totuşi, în ceea ce-i priveşte pe şomeri, se constată o statistică interesantă, atât din punct de vedere al studiilor, cât şi al vârstei. Astfel, în mod aparent paradoxal, cei care au urmat cursurile unei şcoli postliceale îşi găsesc mai repede de lucru decât absolvenţii de studii superioare! Potrivit datelor din evidenţele Agenţiei Judeţene Pentru Ocuparea Forţei de Muncă (AJOFM) Timiş, ponderea şomajului în rândul persoanelor cu şcoli postliceale este de doar 1,46 la sută, în timp ce în cazul celor cu pregătire universitară procentajul ajunge la… 13,8 la sută, această situație contrazicând flagrant celebra zicală potrivit căreia „ai carte, ai parte”.
Cu alte cuvinte, diploma care atestă absolvirea cursurilor învățământului superior nu numai că nu aduce cu sine garanția găsirii unui loc de muncă adecvat pregătirii universitare ci, în unele cazuri, pur și simplu nu aduce nici o garanție. Cauzele acestei situații pot fi diverse, de la inadecvarea la realitatea pieței muncii a profilurilor incluse în programele universitare, până la inflația „fabricilor private de diplome”, care au scos pe bandă rulantă o mulțime de absolvenți, mulți dintre aceștia ajungând să aranjeze marfa pe rafturile supermarketurilor.
Fără școală e, totuși, mai greu
Pe de altă parte, nici numărul redus al anilor de școlarizare nu e o garanție pentru găsirea unui loc de muncă. Astfel, un număr mare de șomeri se înregistrează în rândul populaţiei fără şcoală sau doar cu studii primare (27,57 la sută), precum şi în categoria celor care au terminat o şcoală profesională (22,42 la sută).
Tinerii, cel mai puțin afectați
În ceea ce priveşte vârsta şomerilor, persoanele cele mai vulnerabile sunt cele între 40 şi 49 de ani, cu o pondere a şomajului de 29 la sută, iar cel mai puţin afectaţi sunt tinerii între 25 şi 29 de ani, procentajul în cazul acestora fiind doar de 7,43 la sută.
Rată în creștere
La sfârşitul lunii februarie, rata şomajului din judeţul Timiş a fost de 1,02 la sută. Faţă de luna anterioară, aceasta a fost mai mare cu 0,02 la sută şi cu 0,11 la sută sub valoarea înregistrată la sfârșitul aceleiaşi luni a anului 2017.
La sat, ca la oraș
În funcţie de mediul de rezidenţă, 1.760 de şomeri timişeni sunt din mediul urban şi 1.795 din mediul rural, raportul fiind foarte echilibrat. Din totalul celor 3.555 de persoane aflate în evidenţa AJOFM, 1.638 beneficiau de indemnizaţii de şomaj, în timp ce 1.917 erau neindemnizaţi.
