Una dintre investiţiile cu care Nicolae Robu se laudă de ceva timp încoace, pasajul Michelangelo, se scaldă în lumina becurilor şi ziua în amiaza mare.
Nu e de ajuns lumina naturală a soarelui tot mai puternic, că doar se apropie primăvara, că investiţia trebuie să fie scăldată şi în cea artificială, de la becurile stradale. Ieri, când soarele era deja pe cer, becurile de pe bulevardul Vasile Pârvan, din zona pasajului Michelangelo, erau toate aprinse, spre mirarea trecătorilor.
Acest lucru se întâmplă în timp ce alte zone ale oraşului sunt lăsate în beznă fără să-i pese cuiva. Sunt locuri în care, dimineaţa sau seara, nici măcar trecerile pentru pietoni nu sunt vizibile, nefiind nici un bec care să călăuzească paşii timişorenilor (cum sunt, de pildă, unele porţiuni de pe Calea Şagului sau bulevardul 16 Decembrie 1989).
De altfel, în Timişoara a devenit un obicei ca iluminatul stradal să funcţioneze în anumite locuri, după ce s-a inaugurat vreo lucrare. Până şi Piaţa Libertăţii a fost cufundată în beznă, iar zona, deşi pietonală, punea mari probleme trecătorilor, din cauza şantierului, dar şi a tramvaielor care circulă pe acolo.
Periferia, locul unde nu calcă picior de autoritate
O mare problemă a Timişoarei o reprezintă zonele de la periferie, unde, spre uimirea autorităţilor locale, locuiesc timişoreni. Aceştia au aceleaşi nevoi ca şi cei din zona centrală.
Dacă nu ne referim la parcuri amenajate, străzi asfaltate sau măcar cu mai puţine gropi, măcar dreptul de a merge cu fruntea sus ar trebui să le fie oferit acestor bănăţeni.
În schimb, în multe locuri, din cauza iluminatului public, mândrii bănăţeni sunt nevoiţi să păşească cu capul plecat, pentru a vedea pe unde calcă…
