La ce te poți aștepta de la un tânăr de 18 ani care învață mate-info la una dintre cele mai bune școli din Timișoara? Că are timpul foarte ocupat? Că jonglează cu cifre și algoritmi?
Că părinții săi sunt îngrijorați că are o viață prea sedentară din cauza faptului că petrece mult timp în fața ecranului de calculator?
CITEȘTE ȘI: Avertisment de ultimă oră de la meteorologi! Cod portocaliu și galben de vânt, în Banat
Că va fi un IT-ist excelent? Există și excepții, iar Mircea Ionuț Pandele este un tânăr care nu se încadrează în tipare prestabilite, ci încearcă să-și traseze drumul propriu.
Tânărul, elev în clasa a XII-a la Colegiul național pedagogic ”Carmen Sylva”, își împarte atent timpul zilnic între pregătirea școlară – cursuri și studiu propriu pentru examene – și pasiune, care include ore de dans, acrobație și jonglerie, canto, repetiții de teatru și muzică, scrimă… încheind ziua cu un intermezzo la caval.
CITEȘTE ȘI: Viol în curtea şcolii! Şocant: un elev de liceu şi-a forţat un coleg să îl abuzeze sexual pe un altul
”Trebuie să te vinzi așa cum ești, fără să exagerezi în vreun fel. E mai puternic sentimentul de dezamăgire atunci cânt așteptările sunt prea înalte. Eu mă bucur când oamenii sunt surprinși că sunt mai bun decât am lăsat inițial impresia”, mărturisește Mircea Ionuț Pandele.
A ales teatrul din mai multe opțiuni
Speranțele celor din jur față de performanțele viitoare ale tânărului timișorean sunt mari, pentru că părintele său performează tocmai în domeniul în care el dorește să se afirme.
CITEȘTE ȘI. Elevii timișeni nu au voie să părăsească unitatea de învățământ în timpul programului școlar
Sunt și unii care cred că e împins de la spate și promovat tocmai pentru că are cunoștințe în breaslă. ”Mama e actriță, iar lucrul acesta m-a cam încurcat.
Am crescut în teatru, dar în clasele mici îmi doream un drum propriu. Am fost un copil cu rezultate excepționale la învățătură, iar în gimnaziu am ajuns cu echipa de baschet pe locul cinci la nivel național…
Puteam face altceva, dar m-am întors la teatru. Mama m-a cam încurcat… În plus, îmi spunea că e greu și mă cam descuraja… Eu cred că sunt un copil care muncește, nu neapărat talentat de la natură”, spune Mircea Ionuț Pandele.
CITEȘTE ȘI: Cartea care face furori în şcolile din Timişoara. Ion Creangă este doar un puşti
”Pe scenă, eram… acasă”
Tânărul timișorean a avut primul rol în jurul vârstei de cinci ani, în ”Poveste de iarnă”. Au urmat piesele ”Athenee Palace” și ”Eduard al III-lea”. ”Mereu am fost timid, chiar anxios social. Mi-era frică și să salut oamenii. Dar, când eram pe scenă, mă eliberam, eram… acasă.
Îmi încărcam personajele cu ceea ce nu puteam exprima în viața de zi cu zi și eram credibil”, dezvăluie Mircea Ionuț Pandele. Băiatul a fost, o vreme, simplu spectator.
”Eram dependent. Mă duceam constant la teatru, așa cum alții urmăresc fiecare episod al unui serial”, își amintește tânărul. La un moment dat, a decis să se întoarcă ”acasă”, la teatru.
”Mi-am amintit cât de puternic eram pe scenă când eram mic și asta m-a motivat. De aceea, în clasa a VIII-a, am decis că vreau să mă fac actor. În prezent, fac totul pentru a nu dezamăgi copilul care am fost.
Vreau să fiu acea persoană de care eu aș fi avut nevoie în trecut, pe care l-aș fi ales ca model. Îmi doresc ca acel copil timid, care devenea atât de puternic pe scenă, să fie mândru de ceea ce sunt”, spune Mircea Ionuț Pandele.
Au urmat, rând pe rând, ”Avarul” lui Molière, ”Unwilling” la Festivalul de Teatru ”Copil în Europa”, figurație în ”Hackerville” și ”Casa din copac”, rolul principal în ”Țara lui Gufi” a lui Matei Vișniec, musicalul ”Mergi pe drumul tău”…
Fiecare apariție i-a adus validarea din partea publicului, a celor din breaslă și uneori a juriului, fiind recompensat cu câteva premii. ”În artă, sunt importante atât recunoașterea profesională, cât și aplauzele publicului.
Îmi doresc să ajung la nivelul în care să pot produce multă bucurie celor ce mă privesc. Îmi doresc să ajung la Hollywood, să fac filme, iar orice om să mă poată vedea pe peliculă, în orice moment, și când e vesel și când e trist.
Mi-ar plăcea să câștig și vreo două Oscaruri… dar până atunci, în prezent, muncesc mult”, ne dezvăluie Mircea Ionuț Pandele, care, zilnic, își șlefuiește pregătirea muzicală, mișcările trupului, bagajul de cunoștințe în cât mai multe ramuri artistice ce au tangență cu teatrul.
”Toți tinerii care au un vis ar trebui să creadă ca și mine în ceea ce fac, pentru că până la urmă vom reuși”, spune copilul devenit aproape adult.
