”Hai, dom’le, ia-ți odată resturile de pâine și lasă-i și pe alții”, striga, zilele trecute, un bărbat în jur de 50 de ani, la un altul, cocârjit parcă de timp și ani. Acesta din urmă, ce părea a avea peste șapte decenii de viață, cu coșul de cumpărături în care se aflau doar două produse, unul dintre ele fiind o pâine (cea mai ieftină de pe raft) și-a feliat produsul de panificație la aparatul special pentru acest lucru.
Când a luat pâinea din recipient, i-au căzut acolo colțul și o felie. Aparatul este dotat cu un capac culisant care se închide după ce pâinea este luată din vas. Temător și neștiind exact cum funcționează, bătrânul a stat lângă următorul client care și-a feliat pâinea, în încercarea de a recupera colțul și felia, după ce acesta își lua produsul. Nu a apucat, deoarece capacul s-a închis rapid.
Următorul la rând, bărbatul de circa 50 de ani, a răbufnit însă, la adresa omului, cerându-i să plece de acolo, pentru că nu toți clienții sunt nevoiți să stea după cele două felii de pâine ale lui. Atitudinea bărbatului i-a atras o serie de priviri dezaprobatoare, însă, cu toate acestea, omul a continuat să vocifereze până când pâinea sa s-a feliat. Desigur, așa cum a… promis, nu l-a lăsat pe bătrân să-și recupereze colțul.
Într-un final, omul, neclintit de lângă resturile sale, a aflat de la un alt client că acel capac culisant nu se închide cât timp are mâinle în recipient, prin urmare nu se poate răni. Iată salvarea de care avea nevoie omul: doar o simplă explicație. Bătrânul și-a recuperat doar colțul și felia de pânie (acolo fiind căzute mai multe resturi de la produsele de panificație) și și-a continuat cumpărăturile.
Probabil pensia sau capacitatea de judecare a lucrurilor, după atâția ani de viață, nu îi permit o asemenea risipă. Motivul gestului său a rămas doar de el știut, însă atitudinea bărbatului care, aflat și el la o maturitate care cere un comportament adecvat față de oameni, nu poate fi scuzabilă sub nici o formă.
