”Nucul lui Iosif”, romanul unui almăjean care aduce o parte din istoria îndepărtată a Timișoarei mai aproape de noi.
Un crâmpei de timp, rupt din istoria îndepărtată a Banatului, va dăinui în neuitare grație condeiului priceput al unui almăjan care duce cu el rădăcinile strămoșești pe oriunde îl poartă pașii.
Stabilit de mai mulți ani în Timișoara, prigoreanul Ilie Vasile Sîrbu, fără a fi un istoric cu diplomă, a căutat mereu să afle poveștile din spatele cărămizilor clădite cu măiestrie, ale lespezilor bătătorite de atâția și atâția pași îndepărtați, dar și pe ale oamenilor, mai puțin știuți, care, fără să fi săvârșit neapărat vreo faptă măreață, au contribuit la înfăptuirea regiunii atât de dragă bănățenilor.
Cu experiența anilor petrecuți în verdele montan ireal de pătrunzător, dar și pe coclaurile pustei, surprinsă cu sufletul și păstrată acolo, fotoreporterul și, mai apoi, fondatorul Asociației Culturale Salvați Patrimoniul Timișoarei a simțit că povestirile transmise prin viu grai de la bătrânii satelor se cer a fi rânduite într-un anume chip pentru a nu fi date uitării.
Și, astfel, prin condeiul său, la granița dintre real și ficțional, întâmplări din istorie au prins viață prin personaje plăsmuite de imaginația autorului.
La început, a fost ”Povestea Timișoarei”, o carte ilustrată pentru copii, pentru ca, mai apoi, narațiunea să vadă tiparul zilei în romanul ”Nucul lui Iosif”, un popas în vechea cetate a anului 1716.
Protagonistul romanului, un puști de 14 ani, nevoit să cunoască ororile unui război, trăiește întâmplări emoționante, angrenând, în periplul său prin Banat, o serie de personaje cu rol ilustrativ pentru acele vremuri.
Trei ani a lucrat Ilie Sîrbu la acest roman, răstimp în care a cules informații din cărți, de la istorici, de la oameni ai locului, ba chiar a studiat medicina militară, pentru a putea așterne pe hârtie lucruri petrecute de demult. Și, nu în ultimul rând, după cum avea să dezvăluie, i-au prins bine învățăturile primite de la baba Ana, consăteanca sa, despre mirodenii și leacuri populare.
Lansarea romanului a avut loc joi, 24 septembrie 2026, în prezența unui public numeros, la restaurantul Lloyd din Timișoara.
”Nucul lui Iosif” nu e o lectură în pripă. ”Este o carte care se citește în câteva zile, pentru a putea zăbovi asupra lucrurilor spuse așezat”, a remarcat istoricul Ioan Hațegan, unul dintre invitații speciali care au vorbit despre romanul lui Ilie Sîrbu, punctând, totodată, alegerea deloc întâmplătoare a nucului, un ”copac figurativ al Banatului, unde se adună lumea la givan”.
De altfel, elementul-cheie identificat de cei care au luat cuvântul, lecturând romanul, a fost firescul narării. Întâmplările redate în paginile romanului curg într-un anume fel în care cititorul pare părtaș la o înlănțuire de evenimente povestite prin viu grai.
”E scris firesc”, a punctat jurnalistul Dumitru Oprișor. ”Nu poți să scrii firesc dacă nu simți subiectul. E ca o declarație de dragoste”.
Astfel, prins ca într-un legământ, cititorul poate închipui cu ușurință sensul pe care-l capătă slovele. ”Când Ilie a scris în carte despre ploile din Banat, eu simțeam mirosul de pământ ud”, a mărturisit jurnalista Lucia Lia Epure, exemplificând acel firesc al scriiturii.
”Îmi dau seama când o carte e făcută și când e născută. Cartea lui Ilie e născută”, a concluzionat cunoscutul jurnalist Ion Marin Almăjan, recunoscând în condeiul autorului o chemare venită din adâncurile istoriei pământului strămoșesc.
