La Agenția pentru Protecția Mediului din Timișoara, într-unul dintre birouri, lucrează un tânăr economist, care cumulează mai multe sarcini, care de care mai plicticoase, adică este șef peste finanțele, bugetul, administrația și resursele umane ale instituției. În mod normal, ai crede că poți avea cu acest tânăr doar o discuție tehnică și atât. Dar nu este deloc așa, pentru că Petru Opruț este un împătimit după istoria locurilor frumoase unde a copilărit, un fotograf amator, la fel de pasionat, și un hoinar prin împrejurimile pitorești de la poalele Munților Poiana Ruscăi, dar și prin fel de fel de arhive, care i-au dezvăluit o parte din secretele vieții locuitorilor de aici de-a lungul secolelor.
CITEŞTE ŞI: Un tânăr şi-a înjunghiat cel mai bun prieten, apoi l-a filmat cum agoniza: „Hai taci, dormi acolo”. Video
Satul Voislova, în care a copilărit Opruț, este o așezare cu 622 de locuitori și 198 de case de pe Valea Bistrei, pe drumul dintre Oțelu Roșu și Băuțar, din județul Caraș-Severin. Se află la intersecția drumului perpendicular pe acesta care duce, într-o direcție, la Rușchița, iar în alta, la Poiana Mărului. Are doar 37 de ani, dar a reușit performanța să adune atât de mult material documentar și imagini încât să tipărească șase lucrări, iar la a șaptea să fie coautor. Aceasta, în condițiile în care pasiunea pentru istoria acestor locuri și-a descoperit-o târziu.
Cât a fost student, îi plăcea să facă fotografii, de câte ori se ducea acasă. Pe vremea cât i-a fost elev unchiului său, Ioan Opruț, și învăța cu el artele marțiale (acum acesta trăiește în Canada), antrenorul său îl tot îndemna: „Petre, trebuie să scrii ceva drăguț”. Prin 2001-2002, a găsit într-o carte câte ceva despre satul Voislova, de care s-a îndră- gostit pe veci. Avea deja strânsă o veritabilă colecție cu fotografii.
A căutat apoi documente de arhivă, în Caransebeș, găsind cărți, acte și dosare vechi. Despre așezarea copilăriei spune că este una mai retrasă, dar și că vatra ei veche, unde mai sunt câteva case și vreo zece sălașe, este cu mult mai frumoasă decât cea actuală. După ce s-a consultat cu câțiva profesori care i-au vorbit despre ce trebuie să conțină o monografie, s-a apucat de scris.
La început a fost doar așa o pornire, care însă l-a condus să realizeze prima sa carte, apărută, în 2008, la Editura Marineasa, „Voislova”. În prefață, arhivistul diecezan Claudiu Călin, de la Episcopia Romano Catolică din Timișoara, scrie: „Satul cel veșnic și veșnic tânăr… Satul cel bătrân de veacuri și plin de istorie, de umbrele evenimentelor sale mai vechi sau mai noi… Satul cu strămoșii, cei de care poate că nimeni nuși mai amintește, și cu viitorul, cu vlăstarele sale care încă nici nu s-au născut… Satul cu oasele strămoșilor de sub gliile holdelor și cu gânguritul pruncilor școși din apa Botezului…
Toate acestea fac parte din sufletul bănățeanului și din viața sa. Despre acest suflet și despre această viață bogată și rânduită este vorba și în monografia de față, poate prima monografie amplă a frumosului sat Voislova de pe mult iubita noastră vale a Bistrei”. Urmează apoi o a doua carte, intitulată „Ilustrații ale portului popular din Voislova de-a lungul vremii” (Ed. Brumar, 2012), un fascinant album de fotografii vechi, cu săteni în straiele lor de toată ziua și sărbătoare.
În același an, îi apare o altă carte: „Localitatea Voislova, 1397-2012. 615 de ani de la prima atestare documentară”. În 2015, publică la Editura David Press Print volumul monografic ”Calea ferată forestieră și industrială, Trenu’ Mic, Voislova-Rusca Montană-Rușchița”. Urmă- toarele cărți, tipărite de aceeași editură, sunt dedicate bisericilor ortodoxe din Valea Bistrei și Voislova (2016). A fost coautor al volumului dedicat refacerii Monumentului Eroilor Bănățeni de la Muntele Mic, alături de profesorul de geografie Cornel Hamat și inginerul Cristian Mâțu.
Din 2012, redactează periodicul sătesc, tipărit și difuzat online, „Glasul Voislovei”, din care au apărut până în prezent 11 ediții. Din același an, devine membru, apoi trezorierul Asociației Publiciștilor Presei Rurale din Banat, o rețea de autori, monografiști și publicații ale lor din Banatul Istoric. Înființează, un an mai târziu, la Voislova, Asociația Culturală „Grănicerii Văii Bistrei”, pe care o conduce.
Plănuiește să mai dedice monografii și altor instituții din satul copilăriei: bisericii baptiste și școlii gimnaziale, de asemenea să realize o monografie completă a bisericii ortodoxe, cu acestea încheind seria despre Voislova. Alte trei proiecte vizează realizarea unei lucrări despre calea ferată cu cremalieră Bouțari-Subcetate, a unui istoric al bisericilor din comuna Zăvoi, de care aparține satul copilăriei sale și o monografie a bisericilor de pe Valea Bistrei.
Având în vedere tinerețea și pasiunea sa, să-i urăm succes să scrie și să publice aceste proiecte care vor contura identitatea și tradițiile bănățenilor trăitori la poalele Munților Poiana Ruscăi.
