Viața modernă ne afectează iremediabil. Construim rapid sau, din lipsă de spațiu și din rațiuni financiare, ne aciuim prin subsoluri. Nu mai putem trăi fără curent electric, wi-fi, telefonie mobilă… Totul până într-o zi, când chiar nu mai putem trăi. Ucigași nevăzuți ne pândesc din umbră.
”Radiațiile nu pot fi detectate de om cu ajutorul simțurilor și de aceea sunt fie ignorate de oameni, fie considerate extrem de periculoase. Din punct de vedere științific există două teorii, ambele nedemonstrate încă. Prima spune că orice doză diferită de zero este nocivă. Cealaltă susține că doar de la un anumit prag putem vorbi de pericol”, susține expertul în protecție radiologică Laszlo Toro, șeful Laboratorului Igiena radiațiilor din cadrul Institutului Național de Sănătate Publică – Centrul Regional Timișoara.
Cancerul, problemele de fertilitate și durerile de cap sunt unele dintre problemele de sănătate care apar după un timp mai îndelungat de expunere. Și câți dintre timișoreni nu sunt cu adevărat expuși?
Radonul – gazul care te pune la pământ
”Radonul este a doua cauză a îmbolnăvirii de cancer pulmonar, după fumat. Este peste tot și iradiază în ani de zile. În locuințele de la demisol și în cele de la parter este în doze mai mari, la etajele superioare pericolul e mai mic”, spune prof. dr. Voicu Tudorache de la Spitalul de Boli Infecțioase și Pneumoftiziologie ”Victor Babeș” Timișoara.
Radonul este este un gaz radioactiv care provine din dezintegrarea uraniului în scoarța terestră. Este inodor, incolor și fără gust, fiind imposibil de detectat prin simțurile umane. În general, radonul se poate infiltra într-o clădire prin fisuri în placa de beton sau în fundație, cămine colectoare, goluri ale instalației sanitare, puncte de legătură ori deschideri în jurul conductelor de evacuare. Prezența radonului în aerul din interiorul clădirilor se datorează mai multor factori: concentrația mare de radon în sol, locuri puțin aerisite, gradul de etanșeitate ridicat al clădirii, presiune negativă în anveloparea clădirii.
O sursă principală de radon o constituie și materialele de construcție. Dintre acestea, lemnul are cel mai redus conținut de radiu implicit de radon; cărămida, betonul, gresia și faianța au valorile cele mai ridicate.
”Ordinul Ministerului Sănătății 381 din 2004 limitează concentrația de radon la 200 Bq/mc (Bequrel pe metru cub). La construirea locuințelor se folosesc modele matematice prin care se poate prevedea cam cât va fi concentrația de radon. Pământul din zona noastră este mediu din punct de vedere al radioactivității”, a precizat Laszlo Toro.
Organizația Mondială a Sănătății recomandă un nivel al radonului în aer de până la 100 Bq/mc, deoarece riscul de cancer crește cu 16 procente la fiecare 100 Bq/mc în plus.
Câmpurile electromagnetice – un pericol nemăsurat pentru sănătate
Potrivit Ordinului Ministerului Sănătății numărul 1193 din 2006, este limitată expunerea populației generale la câmpuri electromagnetice de la 0 Hz la 300 GHz.
”Antenele de telefonie mobilă nu generează un câmp electromagnetic suficient de mare pentru a fi nociv. În ultimii cinci ani, am văzut multe determinări, dar niciuna nu depășea limitele legale. Telefonul mobil însă ținut lângă cap produce un efect despre care nu se știe exact cât de nociv este. Oricum, ar trebui folosit sistemul <<hands free>>. Aparatul nu doar că nu trebuie ținut lângă cap, dar trebuie să fie purtat cât mai departe de organele reproductive și de alte organe. Telefoanele noi sunt mai sensibile și nu au nevoie de un câmp electromagnetic atât de mare precum cele de model mai vechi. Oricum, trebuie acordată atenție și sistemului wi-fi, cuptoarelor cu microunde și altor aparate”, a precizat Laszlo Toro.
„E ca și cum ar fierbe organele interne”
Potrivit unor studii recente, câmpurile electromagnetice pot duce la dificultăți de memorie și concentrare, dureri de cap, stres, insomnii, tulburări de funcționare a sistemului imunitar, nervozitate și iritabilitate, oboseală anormală, reducerea fertilității, predispoziție pentru avort spontan, afectarea dezvoltării armonioase a copiilor și chiar favorizarea apariției cancerului.
În funcție de frecvență, între 0 şi 1 Hz, se prevăd restricţii pentru a preveni efectele asupra sistemului cardiovascular şi sistemului nervos central; între 1 Hz şi 10 MHz, se prevăd restricţii pentru a preveni efectele asupra funcţiilor sistemului nervos; între 100 kHz şi 10 GHz, se prevăd restricţii pentru a preveni stresul termic generalizat al corpului şi o încălzire localizată excesivă a ţesuturilor, iar între 10 GHz şi 300 GHz, se prevăd restricţii pentru a preveni o încălzire excesivă a ţesuturilor la suprafaţa corpului.
”Moartea prin iradiere survine ca urmare a încălzirii la nivel celular, care se extinde global. E ca și cum ar fierbe organele interne. Cade organismul pentru că în 50-60 de zile organele nu mai funcționează. Trebuie însă să fie doze foarte mari de radiații”, spune Laszlo Toro.
La joacă în câmpul electromagnetic
Unul dintre primele blocuri ANL construite în Timișoara, pe strada Ioachim Miloia, a fost plasat în raza de acțiune a câmpurilor generate de transformatoarele de curent electric și de stâlpii aferenți. Distanța este de câțiva pași. Mai mult, în locul de joacă din apropiere e amplasat chiar un stâlp de tensiune care, pe lângă pericolul pe termen lung, poate oricând pune în pericol viața unui micuț temerar.
”Stâlpii de înaltă tensiune au o frecvență mai joasă decât antenele de telefonie mobilă, generând un câmp electric mai intens. Ar trebui măsurați parametrii”, consideră șeful Laboratorului Igiena radiațiilor din cadrul Institutului Național de Sănătate Publică – Centrul Regional Timișoara.
Poate nu întâmplător, la câțiva ani după ce s-au mutat în zonă, au apărut și probleme de sănătate: cancere sau leucemii în cazul copiilor.
Apă radioactivă
”Dacă ne propunem să căutăm atent, în orice găsim radioactivitate. Există o directivă a Uniunii Europene care reglementează radioactivitatea apei potabile. Aceasta se regăsește în Legea 301 din 2015 (privind stabilirea cerinţelor de protecţie a sănătăţii populaţiei în ceea ce priveşte substanţele radioactive din apa potabilă). Până acum nu am găsit nici o valoare care să depășească limitele. S-au făcut determinări doar la apa potabilă – respectiv surse de apă puse la dispoziția publicului – și nu la cea minerală”, spune Laszlo Toro.
Viitura radioactivă de după Cernobîl
În urmă cu 30 de ani, râul Bega reprezenta un pericol pentru locuitorii orașului. ”Era în mai 1986, după explozia de la Cernobîl. Atunci s-a pus problema alimentării cu apă potabilă. Era o viitură cu apă radioactivă pe Bega… Luam probe la anumite intervale de timp… Din fericire, era noapte. Oprirea apei ar fi dat alte probleme, de igienă. S-a decis să nu se intervină… Apoi, până dimineața, viitura a dispărut…”, își amintește șeful Laboratorului Igiena radiațiilor din cadrul Institutului Național de Sănătate Publică – Centrul Regional Timișoara.
