Consiliul Județean Timiș a sprijinit financiar, în ultimii ani, cu sume importante cercetarea arheologică sistematică din zona Cornești – Iarcuri. Aici se fac, din 2007, săpături într-o zonă ce are jumătate din suprafața Timișoarei. Specialiștii Muzeului Național al Banatului, alături de arheologii parteneri din Berlin, au scos la lumină cea mai mare fortificație din Epoca Bronzului din lume și, firesc, unul dintre cele mai importante situri din România, care încă nu este clasat. Acest lucru trebuie neapărat să se întâmple, cu atât mai mult cu cât fortificația îndeplinește toate condițiile pentru a fi inclusă în lista monumentelor UNESCO.
CITEȘTE ȘI: Iohannis: „Pe 14 septembrie începe noul an școlar. Majoritatea elevilor vor merge fizic la școală”
„Am alocat 500.000 de lei doar pentru săpături și peste un milion de lei pentru aparatura necesară arheologilor. În plus, alături de Primăria Orțișoara, care a pus la dispoziție un teren, se lucrează la deschiderea unui Punct Muzeal la Cornești. Zona, una extrem de frumoasă, are toate șansele să devină de interes pentru turiști, odată finalizată investiția de aici”, a explicat Călin Dobra, președintele Consiliului Județean Timiș. Iarcurile sau Dâmburile turcești Considerată cea mai mare fortificație din epoca bronzului din Europa, fortificația de pământ de la Cornești, cunoscută și sub numele de Iarcuri sau Dâmburile turcești, este situată la aproximativ 20 de kilometri nord de Timișoara și ocupă o suprafață de peste 1.700 de hectare. Atrăgând atenția topografilor militari încă din anul 1720, fortificația a fost cercetată pentru prima oară de Ioachim Miloia în anul 1932 și apoi de Marius Moga în anul 1939. În toamna anului 2007, cercetările au fost reluate de un colectiv de arheologi din România și Germania, sub conducerea lui Alexandru Szentmiklósi, șeful de atunci al secției de arheologie a Muzeului Banatului.
În prezent, la cercetări participă și specialiști din Austria și Statele Unite ale Americii. Unică în preistoria Europei, cetatea a fost datată 1500 – 1000 a.Chr., fiind construită de comunitățile Cruceni-Belegiš. Aceasta cuprinde patru cercuri concentrice, care reprezentau zidurile așezării, fiind ridicate cu ajutorul unor piloni de lemn, pe care s-a adăugat pământ. În incinta fortificației s-au descoperit: o poartă de acces prevăzută cu turnuri de apărare de patru metri înălțime, ruinele unui templu străvechi, morminte sarmatice, ateliere de ceramică și o așezare datând din secolul III sau IV.
Se opinează că cetatea de la Cornești-Iarcuri a aparținut unei populații de agricultori și crescători de animale, care controla principalele căi de acces spre diferite zone bogate în materii prime (sare în Transilvania, aur în Munții Apuseni, cupru în Munții Banatului). Din punct de vedere strategic, fortificația se află la jumătatea distanței dintre bazinele râurilor Timiș și Mureș, principala cale de acces către Transilvania. Nu este exclus ca această fortificaţie să fie și o construcţie cu un important rol de prestigiu pentru elitele războinice de la sfârșitul Epocii Bronzului, din nordul Banatului. Cercetările continuă Conform specialiștilor de la Muzeul Național al Banatului (MNaB), cercetările realizate până în momentul de față au fost concentrate pe momentul genezei și dispariției acestei fortificații de epoca bronzului târziu, constantându-se că, aparent, valurile acesteia au fost construite simultan.
O întrebare la care la care se dorește găsirea unui răspuns este: „Cine au fost acești indivizi care la un moment dat încep să o construiască?”. Pentru a afla răspunsul s-a început cercetarea bronzului mijlociu de la Cornești. Așezarea fortificată aparținând bronzului mijlociu de la Cornet (1.900-1.600 î.Hr) este din punct de vedere planimetric și al investigațiilor geofizice similară cu cea de la Iarcuri, fiind descoperite și legături între ceramica de bronz mijlociu și cea de bronz târziu, scopul acestei cercetări fiind înțelegerea relației cronologice dintre cei care au locuit acest spațiu înainte și cei care îl vor folosi pe perioada funcționalității fortificației uriașe. Cercetarea din acest an este realizată de specialiștii MNaB în parteneriat cu Muzeul Județean de Istorie și Artă de la Zalău, participând de asemenea și arheologi de la Freie Universitat Berlin.
În secțiunea deschisă se cercetează două complexe aparținând bronzului mijlociu pentru a se crea o relație cronologică pe bază de C14 din complexe cu o stratigrafie certă. Aceste complexe par a fi la o primă vedere loocuințe similare cu cele descoperite în anii interiori, însă s-ar putea totuși să reprezinte mai degrabă un atelier datorită numărului mare de rămășițe de oase de animal, coarne, unelte specifice folosite pentru prelucrarea acestora.
