În ziua de 25 ianuarie a acestui an, primarul Nicolae Robu anunța triumfător: „Timișoara, orașul cu cea mai mică poluare a aerului dintre orașele de top, după populație, ale României!”.
Afirmația era întărită de câteva fotografii și era justificată în detaliu astfel: „Așa cum se întâmplă și când e vorba de volumul investițiilor străine, de volumul exporturilor, de PIB-ul pe cap de locuitor, de numărul turiștilor străini, de numărul angajaților din sectorul IT, de mari proiecte publice etc. etc., așa se întâmplă și la capitolul poluarea aerului:
Timișoara stă prost în presă, dar excelent după cifrele oficiale, obiective!
Da, mult hulita Timișoara, orașul în care primarul din ultimii șase ani a refuzat orice investiție poluatoare, oricât de puțin ar fi poluat ea – inclusiv una de 150 de milioane de euro -, pune presiune continuă pe poluatorii moșteniți și a modernizat radical infrastructura de mobilitate, este, la ora actuală, după măsurătorile permanente făcute de stațiile sistemului internațional de monitorizare a aerului, patronat de Organizația Mondială a Sănătății, pe primul loc la calitatea aerului între toate orașele de top ale României!
Iată cum stau lucrurile: 1.Orașul nr. 1 după populație, cu 2.104.967 de locuitori, Bucureşti – oraș cu aer poluat; indice al poluării cu 120 la sută mai mare decât pragul admis; 2.Orașul nr. 2 după populație, Iași, cu 371.889 de locuitori – oraș cu aer poluat; indice al poluării cu 130 la sută mai mare decât pragul admis; 3.Orașul nr. 3 după populație, cu 331.004 locuitori, Timişoara – oraș nepoluat; 4.Orașul nr. 4 după populație, cu 323.108 locuitori, Cluj – oraș cu aer poluat; indice al poluării cu 100 la sută mai mare decât pragul admis; 5.Orașul nr. 5 după populație, cu315.394 de locuitori, Constanţa – oraș cu aer poluat; indice alpoluării cu 30 la sută mai mare decât pragul admis.
Problema calității aerului este una mai largă în România, până și orașe mai mici decât cele de mai sus, de exemplu Oradea, cu 221.861 de locuitori, confruntându-se cu ea, având indicele poluării cu 40 la sută peste pragul admis. Evident că noi, timișorenii, suntem nemulțumiți cu ce avem – mai ales cei ce locuim aproape de Continental/ Cauciucuri, de Dalli/ Detergenți și de Azur/ Vopsele – și vrem un aer mult mai curat! Și îl vom avea! Drumul bun pe
care ne-am înscris de șase ani va fi continuat! În 2019, aveți încredere, stimați timișoreni, vom ajunge să ne mândrim și la capitolul calitatea aerului și la capitolul curățenie, unde am avut probleme, odată cu schimbarea sistemului!”.
Praful ne poate ucide
De fapt, afirmațiile primarului Timișoarei de la acel moment de început de an se bazau pe pagina de internet „breathelife2030. org”. BreatheLife este o campanie la nivel mondial condusă de OMS, Coaliția pentru Climă și Aer Curat și Guvernul Norvegiei, care are scopul de a crește gradul de conștientizare asupra riscurilor pe care le reprezintă poluarea pentru sănătate. Pagina permite aflarea gradului de poluare din diferite orașe ale lumii, în baza de date fiind incluse mai multe localități urbane din România. Însă gradul de poluare monitorizat se referă doar
la un singur indicator, și anume PM2,5 (particule de praf cu diametrul sub 2,5 microni), și nu la toți agenții poluanți, care pot fi de o mulțime de alte tipuri.
PM2,5 reprezintă indicatorul tehnic pentru cele mai periculoase pulberi în suspensie (fire de praf) detectabile în aer,
în special în oraşele mari. Spre deosebire de pulberile mai mari, încadrate la PM10 (adică particule cu o dimensiune de minimum 10 microni), pulberile din categoria PM2,5 pătrund adânc în plămâni, sunt greu de îndepărtat şi provoacă o reacţie a sistemului imunitar.
Mai precis, celulele de apărare ale organismului le confundă cu bacteriile şi încearcă să le omoare. Cum nu reprezintă bacterii, sistemul imunitar nu le poate „ucide”, iar rezultatul reprezintă o inflamaţie permanentă a ţesutului pulmonar. De regulă, aceste pulberi conţin şi substanţe active, care generează un proces de îmbolnăvire a plămânilor similar celui cauzat de fumat sau de îmbătrânire. Expunerea pe termen lung la poluarea cu particule fine creşte mortalitatea şi riscul de boli cardiovasculare. Acest tip de particule provine din praful de pe stradă, noxele de la
centrale termice şi industriale, combustia de orice fel, trafic sau şantiere neprotejate. Cu tot respectul pentru datele prezentate de pagina respectivă de internet, oricărui timișorean îi vine greu să creadă că praful din oraș se află în limita de siguranță pentru sănătate.
Din când în când, și nasurilor subțiri le pute
N-au trecut trei luni de la mesajul plin de optimism al edilului timișorean, că acesta a venit cu o constatare nouă, aproape total opusă. „Și totuși, există poluare” ar putea fi sensul celor spuse de Nicolae Robu, fenomenul fiind rapid combătut printr-un sondaj de opinie lansat pe o rețea de socializare.
„Opriți poluarea! Tocmai am ieșit de la fiu-meu, care locuiește în Sud, în apropiere de Parcul Pădurice. Afară este un miros cumplit, unul cunoscut de mult locuitorilor din zonă, dar astă-seară mai intens decât oricând! Cer Gărzii de Mediu să acționeze imediat pentru identificarea firmei care-și bate joc de oraș și sancționarea sa drastică! De fapt, sunt convins că Garda de Mediu știe despre cine este vorba, dar… tace, din cârdășie! Ce spuneți?”, se arată în preambulul sondajului, care are două variante de răspuns, și anume: „Vă susținem! Ofensivă!” și „Să suportăm pt. job-uri”.
Cu alte cuvinte, miroase oribil, dar e bine că nu avem praf care să ne intre în plămâni. Din păcate, în viața lor zilnică, locuitorii orașului știu prea bine care este realitatea: avem și praf, avem și chimicale care plutesc prin aer.
