Criza de forţă de muncă este bine-cunoscută în Timişoara. Aflate în lipsă acută de personal, firmele locale “importă” de o bună perioadă angajaţi din alte zone ale ţării, unde locurile de muncă sunt mai greu de găsit, iar salariile, mai mici. Însă, din cauza cererii foarte mari, s-a ajuns ca piaţa românească să nu mai facă faţă solicitărilor angajatorilor
timişoreni, care riscau să oprească procesul de producţie din cauza forţei de muncă insuficiente.
În aceste condiţii, s-a apelat la piaţa externă şi astfel în Timişoara au apărut foarte mulţi muncitori din alte ţări, unde
salariile erau mult mai mici, în jur de 100 de dolari. Multora li s-a oferit chiar şi cazare, doar pentru a se angaja în Timişoara. Pe primul loc în topul angajaţilor străini se situează persoanele venite din Vietnam. Majoritatea acestora sunt bărbaţi şi lucrează, cu precădere, în construcţii şi servicii (spălătorii auto, vulcanizări, hoteluri, restaurante
etc.). Urmează forţa de muncă adusă din Serbia, aceasta fiind plasată, îndeosebi, în sectorul serviciilor de genul cofetăriilor, patiseriilor, brutăriilor sau al pizzeriilor. Destul de mulţi angajaţi parvin din ţări precum Sri Lanka, Nepal, Bangladesh, dar şi Insulele Filipine, în acest caz
având de-a face mai mult cu femei, solicitate ca bone pentru micuţii timişorenilor.
Odată cu venirea asiaticilor în Timişoara, criza de forţă de muncă părea să se mai atenueze, numai că a apărut un nou fenomen, care dă peste cap planurile angajatorilor timişoreni. Astfel, după ce ajung şi se angajează în urbea de pe Bega, asiaticii sunt racolaţi de alte firme de recrutare de personal şi trimişi să muncească în ţări occidentale, îndeosebi în Germania, unde câştigurile sunt mult mai mari. Acest fenomen, care tinde să se extindă, provoacă multe neplăceri angajatorilor români. Pe lângă faptul că rămân fără angajaţi, firmele locale suferă şi pierderi financiare însemnate, după ce au suportat cheltuieli importante cu transportul, cazarea şi instruirea
personalului asiatic, precum şi cu taxele plătite către stat.
“Din păcate, Timişoara a devenit o rampă de lansare pentru forţa de muncă din Asia, dar şi din Serbia, care pleacă apoi în Occident”, spune Pavel Kasai, inspector-şef al Inspectoratului Teritorial de Muncă (ITM) Timiş. Firmele timişorene se plâng tot mai mult de acest fenomen, care a ajuns în atenţia autorităţilor. Acestea caută soluţii pentru
a despăgubi companiile din Timişoara, o discuţie în acest sens având loc între conducerea ITM Timiş şi ambasadorul
Vietnamului. Pavel Kasai a declarat că s-au primit asigurări din partea ambasadorului că se vor identifica soluţii pentru despăgubirea firmelor româneşti care aduc forţă de muncă externă, iar aceasta migrează, după o lună sau două, în alte ţări.
