Șvabii vânduți de Ceaușescu își vor istoria înapoi

muzeu2

# Inginerul evaluat la prețul de 23.000 de mărci propune o reparație morală # Tezaurul de la Iecea Mare, dosit în podul unei case, așteaptă să fie scos la lumină

O adevărată comoară se află ascunsă în podul unei case din comuna timișeană Iecea Mare. Este vorba de exponate ale fostului muzeu șvăbesc, care a funcționat în sat începând cu 1928 și până la venirea rușilor, în 1944. Norbert Neidenbach, liderul organizației șvabilor din Iecea Mare stabiliți în Germania, luptă de trei ani cu autoritățile locale pentru a redeschide această ”carte” de istorie. ”Multe dintre obiecte sunt de pe timpul colonizării, având o vechime de aproximativ 250 de ani. Sunt lucruri la care ținem foarte mult, ale noastre, șvăbești. Administrația locală ne-a promis că ne va ajuta să le scoatem la lumină, dar nu a făcut nimic”, spune Norbert Neidenbach.

Au vrut să rămână șvabi bănățeni

Circa 350 de șvabi ieceni mai trăiesc în prezent în Germania dintre cei care înainte de Revoluția din 1989 au lăsat în urmă aproape 1.000 de case. Pentru majoritatea dintre ei, prețul plătit a fost destul de ridicat. ”Am părăsit România în 1988, la 30 de ani. Nu am plecat din motive materiale, ci pentru că aveam o fată de trei ani care nu putea beneficia în sat de învățământ în limba germană.

Aveam un apartament în Timișoara, însă eram prea legat de Iecea Mare și, mai mult, nu doream să-mi las copilul de la o vârstă așa mică cu cheia la gât. Pentru ca să pot pleca am plătit 15.000 de mărci persoanei care aduna banii de la șvabii din Timiș. Alte 8.000 de mărci le-a plătit RDG pentru mine statului român. Soția nu avea studii superioare.

Prețul ei a fost de 8.000 de mărci, sumă dublată de Germania. Pentru casa noastră am primit 500 de lei de la atatul român, pe care i-am plătit pentru a obține adeverința că nu am butelie de aragaz, fără de care nu puteam pleca. Pe atunci, 500 de lei era echivalentul a șase pachete de carne”, spune Norbert Neidenbach.

Neidenbach (1)Deși a venit de circa 55 de ori în Iecea Mare în ultimul sfert de secol, bărbatul nu i-a vizitat niciodată pe noii locatari ai casei sale. ”Nu pot nici măcar să trec prin fața casei. De fiecare dată o privesc de pe cealaltă parte a drumului… Nu toate, dar cel puțin tot a 50-a cărămidă mi-a trecut prin mână…”, mărturisește Norbert Neidenbach. Singura lui alinare o reprezintă câteva piese din fostul muzeu șvăbesc care zac în podul unei case din Iecea Mare.

”Întâi de toate sunt șvab bănățean. La fel e și fiica mea, deși era mică atunci când a părăsit țara. Am avut grijă să păstreze o relație cu Banatul și chiar am vizitat o bună parte din țară, pentru ca ea să vadă și altă variantă a României decât cea negativă transmisă prin media. Am vrut să nu o încerce vreodată vreun sentiment de rușine vizavi de țara natală. La fel și urmașii altor consăteni, care s-au născut în Germania, sunt ieceni prin mentalitate”, adaugă Norbert Neidenbach.

Mai rău ca înainte

Norbert Neidenbach a scris monografia satului (studiind la Budapesta, documente de arhivă), a publicat lucrarea despre obiceiurile și tradițiile locale a lui Johan Bosch (un iecean simplu care la vârsta de 94 de ani a pus pe hârtie viața șvabilor de după ce-l de-al Doilea Război Mondial), scoate, an de an, un anuar al șvabilor din Iecea Mare și o dată la doi ani organizează întâlniri.

Prea puțin însă pentru a păstra istoria unei comunități care a fost forțată să aleagă între conservarea identității și menținerea bunurilor materiale.

”Prima migrație șvăbească în Banat a fost în 1717, iar în anul 1821 Iecea Mare avea 1.808 locuitori. După alți circa 100 de ani, în 1928, în data de 29 aprilie, în casa cu numărul 341, din inițiativa medicului Fritz Klingler a fost înființat Muzeul Sătesc din Iecea Mare, prima instituție de acest fel din Banat. Au fost expuse aproximativ 1.000 de piese în patru secții: ”Altschwäbische Bauernstube” (cămara șvăbească veche), ”Altschwäbische Küche” (bucătărie șvăbească veche), ”Kulturgeschichtliche Sammlung” (colecție de obiecte culturale) și ”Hausindustrie und Landwirtschaft” (obiecte casnice și utilaje folosite în agricultură). Muzeul a fost înființat și întreținut voluntar, ca o datorie a cetățenilor față de cultura și istoria șvabilor din Banat. În 1944, când sătenii au auzit că vin rușii, au luat toate obiectele și le-au ascuns în podurile caselor, pentru că le-a fost teamă că acestea ar putea fi distruse.

Părinții mei locuiau în vecinătate, la o distanță de trei case, astfel că mobila și alte obiecte grele au ajuns în podul nostru, unde au stat 40 de ani. Prin 1980, am reparat mobila și am curățat toate obiectele și le-am expus în veranda închisă a casei. Înainte să plec în Germania am avut grijă ca toate obiectele să fie depozitate la un cunoscut, care mi-a promis că le va păstra în podul locuinței sale și așa a făcut vreme de 28 de ani.

Și alte piese din fostul muzeu se găsesc prin poduri și am putea să-l refacem într-o poporție destul de mare. Am fi vrut să expunem în fosta clădire a pompierilor, însă autoritățile locale, deși ne-au promis ajutorul, nu s-au ținut de cuvânt. În prezent, ducem tratative cu Biserica Romano-Catolică pentru amenajarea muzeului în fosta casă parohială. Ne-am organizat și din punct de vedere juridic, pentru a putea semna un eventual contract de închiriere.

Iecenii din Germania își doresc acest lucru și vor contribui și cu bani. Recent, organizația noastră a renovat cu circa 30.000 de euro biserica din sat. Iecea Mare a avut o fabrică de textile inaugurată în 1907, o echipă de fotbal înființată în 1910, teren de fotbal cu tribune și vestiare, bandă de popice, coruri și fanfare…

Din păcate nu s-au folosit toate posibilitățile, ba chiar s-a încercat distrugerea lor. Din mormântul soldaților germani înmormântați la Iecea Mare și îngrijit de comunitate până la Revoluție n-a mai rămas nici o urmă… Muzeul din Würzburg ne-a propus să preia exponatele depozitate în pod, dar noi vrem să rămână în Iecea Mare și sper ca urma șvabilor să nu se șteargă din Banat”, conchide Norbert Neidenbach.


Comentariul dumneavoastră va fi publicat după ce va fi analizat de către un moderator.

DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

8 thoughts on “Șvabii vânduți de Ceaușescu își vor istoria înapoi

  1. sa fiti sanatosi. Ati plecat, ati semnat de buna voie pentru case. Oricum, la cei care plecau li se dadea o anumita suma de bani pentru casa. Si mai dadeau o declaratie in Germania ca au avut aici vile si maierau despagubiti si de statul german. Acum se pling toti si vor retrocedari peste retrocedari.

    1. „Vizitati Banatul, vizitati-va locurile natale, si dvs. ne lipsiti tare mult.”
      Acestea au fost cuvintele, cu care acum 12 zile, premierul D. Ciolos si-a incheiat cuvantarea la Ulm, Germania, aproape de malul Dunarii la intalnirea svabilor banateni. Oare de ce?

      Sigur, dl. Remus o sa ne astepte la primaria din Iecea, ca sa ne arate, unde este biroul, la care se incheie procesele verbale in vederea retrocedarilor. Sau macar cu o batista, ca sa ne stergem lacrimile (vezi ultima propozitie a dlui Remus, care desigur a citit cu mare atentie articolul si este expert in istoria popularii si apoi depopularii Banatului cu etnici germani.)

  2. Remus…. sa-ti fie rusine.Acesti oameni au plecat de nevoie nu de buna voie.Au avut”sansa” sa fie vanduti si si-au lasat totul aici.Esti o rusine ….ba nu cred ca esti o VINITURA in BANAT dupa cum scrii si gandesti…

  3. Norbert Neidenbach este un mincinos. Nici n-a vrut sa auda de renovarea bisericii din satul sau natal. A refuzat categoric oamenii care au apelat in acest sens la el. De aceea doi consateni din Freiburg si Karlsruhe au strins banii si au organizat renovarea bisericii. Neidenbach n-a contribuit cu nimic la aceasta actiune. Dar acuma se lauda ca el si organizatia lui au renovat biserica. Un mincinos imputit!

    1. 1. Banii au fost strinsi din donatiile Iecienilor din Germania
      2. Si eu personal am donat bani, din banii mei proprii
      3. Organizatia Svabilor din Iecea este condusa de un comitet ales de catre membrii organizatiei.
      4. Unul dintre acei „onorabili consateni” a infiintat o firma de tinichigerie si a apelat la Comitetul de Conducere ca el sa primesca comanda de a repara tinichigeria, considerind ca va face „o afacere buna”. Comitetul de conducere nu a vrut sa accepte acest angajament
      5. Ordinariatul Episcopal Romano-Catolic din Timisoara, prin intermediul a doi architecti, a facut o antecalculatie pentru renovarea intregii cladiri, in valoare de ca. 30.000 €
      6. Din donatiile amintite s-au strins ca. 32.000 €, si totusi s-a renovat numai fatada si acoperisul. Restul cladirii este si actual intr-o stare proasta. Deci lucrarea nu s-a terminat.
      7. Donatorii nu au vazut nici un fel de documentatie privind folosirea banilor donati (fara deviz de lucrari, fara bilant de incasari/cheltuieli, fara chitante sau alte documente)
      In aceste conditii Comitetul Svabilor die Iecea Mare nu a fost de acord cu o colaborare cu „onorabilii cetateni”
      8.Eu nu ma ascund in spatele unui sinonim si cred ca ar fi bine sa incheiem aici aceasta discutie.Mai sint si mai multe „neclaritati” cu privire la folosirea donatiilor, amanunte care nu vreau sa le discut in media. Eu din partea mea inchei acest chat.
      Pt. „Mario”: informatorul tau te-a mintit imputit.

  4. De ce n-ai declarat de la inceput toate aceste lucruri in articolul din fostul ziar „Drapelul Rosu”, ci doar acuma cind ai fost demascat?

    In articol te lauzi cu renovarea bisericii la care TU nu ai avut nici un fel de merit si aport. Toata renovarea a fost organizata si efectuata de alti consateni. Si tu te-ai laudat cu aceasta renovare. De aceea ai fost, esti si vei ramine un mincinos imputit.

  5. Neidenbach il cunosc dela Comtim acolo urla cu comunisti lui Rotariu un moldovean imputit iar acum face pe patriotul svabesc sa stea in banca lui.

Lasă un răspuns