Solidaritatea timişorenilor, mai mult o idee… decât realitate

După furtuna care a lovit Timișoara în 17 septembrie, mai multe formații rock consacrate din oraș au găsit resurse pentru a organiza un eveniment caritabil, cu scopul de a strânge fonduri pentru a contribui la repararea a două spitale.

Evenimentul, anunțat din vreme, a avut loc duminică, în Piața Libertății, dar nu a avut nici pe departe efectul scontat, abia câteva sute de localnici îndurându-se să scoată din buzunare câte 50 de lei pentru a asista la concert. De asemenea, doar două firme din cele câteva zeci de mii din Timișoara au contribuit financiar.

Să se fi învățat prea mult timișorenii cu evenimentele muzicale gratuite? Să fie buzunarele strânse una dintre trăsăturile caracteristice oamenilor din zonă? Să nu fi fost mediatizat concertul suficient de bine? Cât de deschiși suntem la acțiunile caritabile? Toate acestea și multe altele sunt întrebări care merită puse, iar la răspunsuri poate medita fiecare în parte, părerile fiind, desigur, împărțite. Dincolo de aceasta, rămâne gestul frumos al artiștilor, care au reușit să se mobilizeze și au oferit o prestație la înălțime.

 

O mare dezamăgire

Pentru primarul Timișoarei, reacția concitadinilor la evenimentul caritabil, a fost „o mare dezamăgire”. „Aceste formații au făcut un gest pe care trebuie să-l apreciem în continuare, și-au lăsat toate planurile și au răspuns unei inițiative lansate de Ilie Stepan, de a participa la un concert caritabil, care să strângă fonduri pe care să le adăugăm la cele pe care le alocă primăria pentru intervenții remediative la spitalele afectate de furtună.

A fost opțiunea artiștilor să direcționeze banii către Spitalul „Victor Babeș”, care aparține de Primăria Timișoara, și către Institutul de Cardiologie, care aparține de Ministerul Sănătății. Gestul a fost foarte frumos, lăudabil și eu știu foarte precis, din interior, cât de mare a fost efortul acestor artiști foarte talentați de a fi prezenți la concert.

E o dezamăgire și pentru mine, și pentru artiști să vedem că așa de puțini timișoreni au răspuns la apelul la solidaritate lansat de ei. Cultura unește, muzica unește și avem nenumărate exemple pe planetă de concerte la care au venit foarte mulți oameni pentru a contribui la strângerea unor fonduri în scopuri nobile.

Sunt cazuri în care a plouat cu găleata și au venit zeci de mii de oameni. E de neînțeles cum s-a putut ca doar 703 bilete să fie vândute. Într-adevăr, nu aveau voie să consume alcool, nu cred că asta este problema pentru că ar fi trist. Doamne-ferește! E cu totul altceva, să nu căutăm explicații într-o zonă unde nu le vom găsi.

Acestea țin de mentalitate și noi trebuie să facem o radiografie corectă a comunității noastre. Dincolo de multele plusuri pe care le avem, trebuie să recunoaștem că există și minusuri. Eu militez pentru implicarea cetățenilor și a agenților economici în actul cultural și în cel sportiv și nu prea există ecou. Noi organizăm gratuit nenumărate evenimente culturale și vom continua să o facem, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să avem, din când în când, și disponibilitatea să plătim, pentru a arăta, dincolo de valoarea banilor, că avem sentimentul de apartenență la aceeași comunitate și de solidaritate între noi.

Ne despart diverse lucruri, viziuni, ideologii, confesiuni. Trebuie să fim uniți, mai ales în momente grele și la bucurie. Cei care au concertat au vrut să lanseze un apel la solidaritate prin artă”, a declarat Nicolae Robu.

La bilanț, dintre cele 55.000 de firme din Timișoara, au contribuit două: una cu 100.000 de lei și alta cu 2.500 de euro. În rest, s-au vândut 703 bilete, iar din donațiile făcute la fața locului s-au mai strâns 9.400 de lei. Totalul sumei strânse s-a oprit la 160.000 de lei, adică 35.500 de euro, o sumă bine-venită pentru cele două spitale, chiar dacă nu este foarte mare.

 

Timișoara își cam pierde energiile

Fostul viceprimar Adrian Orza, actualmente consilier local, timișorean get-beget, are și el un gust amar legat de mentalitatea locală și de ceea ce poate să însemne apartenența la o comunitate.

„Întotdeauna ne-a plăcut să spunem că Timișoara e o comunitate, nu o localitate. E o mare diferență. O comunitate este un grup de oameni care împărtășesc aceleași valori și idei. O localitate e doar un punct pe hartă, cu anumite valențe economice, istorice, dar care nu mai generează ideile respective, prin care să graviteze majoritatea cetățenilor ei.

Timișoara a fost în stare să adune în perioada contemporană doar în două împrejurări oamenii. La Revoluție și în jurul fotbalului. Ambele au dispărut. Revoluția a trecut, emoția a trecut și datorită timpului care s-a scurs de atunci. A urmat ceea ce a însemnat o etichetă în jurul căreia foarte mulți oameni s-au adunat și au simțit că fac parte din acest loc, fotbalul. Încet, încet, Timișoara a început să-și piardă astfel de energii în care să se adune oamenii în jurul ei. Conceptul de Capitală Culturală Europeană nu creează emoții în jurul cetățenilor”.

Acestea sunt doar două dintre opiniile existente pe această temă. Dacă ar trebui sau nu să fim îngrijorați, doar timpul și desfășurarea evenimentelor viitoare o vor dovedi.

Foto: Alin Zelenco