Şi medicii au dreptul la frică

„Du-te la oștire! Pentru țară mori! Și-ți va fi mormântul coronat cu flori!”.

Recunoaşteţi versurile, nu? Fac parte din poezia “Muma lui Ştefan Cel Mare”, o operă care a marcat destinul multor generaţii.

Învăţam din această poezie a copilăriei  că slujirea patriei este idealul suprem al fiecăruia dintre noi şi că nimic nu se compară cu apărarea ţării, nici măcar dragostea mamei pentru fiul ei.

Aiurea! De-abia când am mai crescut, am realizat cu toţii, sper,  că era vorba doar de propagandă, singura diferenţă fiind că era transpusă literar, fapt ce-i acorda un plus de credibilitate.

În realitate, după ce stăteam şi cumpăneam bine, ne dădeam seama că erau vorbe goale, care nu difereau cu nimic de lozincile politice din ziua de azi. Să fim serioşi: ce mamă şi-ar trimite copilul la moarte, doar ca să fie mai mari hotarele ţării? Sau mai contează pentru o mamă că este mormântul “coronat cu flori”, dacă fiul ei mult iubit nu mai este alături de ea? Evident că nu, e vorba doar de propagandă, cum la fel se întâmplă şi în cazul medicilor nevoiţi să facă faţă cumplitei pandemii care a cuprins lumea.

S-au trezit unii care se cred muma lui Ştefan Cel Mare să spună  că medicii ar trebui să rămână pe baricade chiar cu preţul vieţii, că doar de aia au depus un jurământ. Nu contează că nu au echipamente de protecţie, că merg la luptă fără nici o armă cu care să se apare, că mulţi dintre ei au alte patologii care-i trimit la moarte sigură, că unii au copii mici bolnavi sau că, pur şi simplu, le e frică.

Trebuie să se sacrifice cu orice preţ, pentru că patria este mai presus decât viaţa lor, exact ca în poezia cu pricina. Cu mesaje de acest gen, imperative şi ameninţătoare, nu vom reuşi niciodată să-i motivăm pe  cei care trebuie să ne scape de virusul blestemat.

Avem nevoie ca de aer de medici, dar  nu asta este calea potrivită pentru a-i face să nu renunţe la luptă. Ei trebuie să ştie în noi un aliat, un prieten, un om care are nevoie de ajutor, nu un justiţiar care îi pândeşte să le ia capul. Înainte de a-şi da cu părerea despre jurământul medicilor, ar trebui să ne punem fiecare în locul lor, măcar pentru o clipă.

Ne-am mai duce la serviciu dacă am şti că sunt şanse foarte mari să murim? Poate doar cei care se regăsesc în “Muma lui Ştefan Cel Mare” ar fi atât de zeloşi, pentru că restul ar avea, cu siguranţă, o altă atitudine. Aşa că haideţi să încercăm să-i înţelegem şi pe medici, cu toate nevoile, trăirile şi drepturile lor. Inclusiv acela de a le fi frică!


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

4 Răspunsuri “Şi medicii au dreptul la frică

  1. RUSINE PT. CEI CARE ,,FUG,,! BANII BAGATI IN SANATATE AU FOST FOLOSITI PT. SALARII,NU SI PT. MEDICAMENTE SI MATERIALE ! ACUM CEI FARA CARACTER ,,FUG,,CU BANII LUATI! ASTIA SUNT SI CEI CARE LUAU MITA ! O CAUZA F MARE ESTE INDULCENTA POLITICIENILOR,CARE PT. UN VOT DE HOT,FAC ORICE !

  2. cand olgutza le-a marit salariile peste noapte pe motiv sa nu mai plece sa lucreze „in afara”, in fapt a generat concedii in „afara” mai luxoase si mai multe, multe „obiceiuri” au ramas, gen consultatii fictive, ciupeli la deconturi, multe cheltuielile personale decontate pe cabinet ( cu stiinta CJAS DSP plase grele la fiecare final de luna) , angajari fara prezenta la serviciu (dragnea face puscarie pentru asta), standard de viata ridicat. ACUM ca au dat de greu demisionam ca ne este frica si revenim in glorie la toamna sa continuam ce stim mai bine. Cei din spitale chiar duc greul.
    Draga redactie, scrieti si investigati aceste lucruri, lasati partea romantica pentru altii

  3. Cind cereau si primeau mita si bacsise nu le era frica?? Oricum pedeapsa o vor primi si daca vor sta acasa si se vor imbolnavi..si vor merge la alti doctori adevarati care sa ii trateze.. Unde au mai auzit ei in lume doctori sa demisoneze pentru ca le e frica?? de ce nu s-au pensionat inainte sau mita era prea mare…

Lasă un răspuns