Satul timișean Albina, care își are matca „stupului” în județul Sibiu, împlinește 100 de ani.
78 de de coloniști ardeleni pleacă spre Banat. Toată averea lor se află sub căruțele cu coviltir care merg agale pe drumuri mai mult sau mai puțin cunoscute muntenilor, mai învățați cu abruptul muntelui, decât cu linul șesului.
Nume ca Stoica Iosif, Roman Toma, Faur Miron, Roman Nicolae (vezi lista la final), se deplasează spre noul lor început, purtând portul popular românesc, specific zonei de unde provin. Un inspector şcolar şi un învăţător, alături de mici meşteşugari şi ţărani merg cu un singur gând, gândul de mai bine.
Care e destinația lor? Au să afle când ajung acolo.
,,Legea exproprierii moşiilor şi împroprietăririi ţăranilor”
Ne aflăm în Sebeșu de Jos, județul Sibiu, al anului 1921, fiind un sat micuț și numărul locuitorilor considerabil în creștere, terenul arabil (de categoria a patra) este prea puţin ca să îndestuleze atâtea guri flămânde de urmările unui război, unde mulţi dintre bărbaţii localității au participat cu armele.
Dar ce se aude de prin sat? Regele Ferdinand şi Guvernul României Mari a promulgat ,,Legea exproprierii moşiilor şi împroprietăririi ţăranilor” prin care urmează să fie împroprietăriţi, cu terenurile recuperate de la nobili: veteranii de război, văduvele şi orfanii celor căzuţi eroic în luptă, cât și ţăranii săraci, care deţin suprafeţe mici de teren.
Astfel, în anul 1924, peste o sută de familii din sat depun solicitări pentru a coloniza o zonă din Banat.
Totul în jurul lor, pământ arabil
Astfel, în anul următor, 1925, 77 de familii din județul Sibiu, 70 din Sebeşu de Jos și șapte familii din satul Sadu, își pun ,,catrafusele” în căruțele cu coviltir și merg spre noile lor pământuri.
Cei care nu aveau căruţe, au ajuns cu trenul. Ajunși la noua așezare văd în jurul lor numai pământ arabil. Dar nu au timp de zăbavă, drumul a fost lung, iar oamenii și animalele au ostenit.
De dormit, coloniștii dau drumul cailor pe pășuni și își petrec noaptea în căruţele cu coviltir.
Cu trecerea timpului încep să-și improvizeze niște corturi mici, iar câţiva, mai iscusiți, niște bordeie în pământ.
Dar întrebarea pe care are o are toată lumea în minte este Cu ce utilaje vor lucra tot acest pământ? Ardelenilor, provenind dintr-o zonă de munte, cu puţin teren agricol, le este greu să lucreze suprafeţele extinse de teren cu care au fost împroprietăriţi (14 jugăre de teren arabil şi 2 jugăre de păşune pentru fiecare familie).
Astfel, se crează asocieri între cei care au animale şi utilaje, însă unii sunt nevoiţi să dea pământul în arendă fermierilor din satele vecine.
Încă de la început, coloniştii se înțeleg foarte bine cu locuitorii satelor învecinate, mai ales cu cei din Moşniţa Nouă şi Moşniţa Veche, câştigând respectul acestora prin seriozitate, muncă şi pricepere.
De menționat este că în comunitatea sibienilor se mai află și o familie din comuna Dealu, judeţul Alba şi trei familii din satul Igriş, judeţul Timiş.
Toată această comunitate coagulată a denumit noua așezare ,,Colonia Bucovăţ- Brod”, aparţinând pe atunci de comuna Bucovăţ, vecină satului.
Spre sfârșitul anului, toamna, când sunt culese toate roadele, ardelenii se întorc în satul de unde au plecat, spre a reveni în primăvara viitoare, pentru a o lua de la capăt.
Prima casă din sat
În anul 1928 se definitivează trasarea vetrei satului, fiecare familie primind 2877 mp pentru a construi o casă şi anexe gospodăreşti, iar restul suprafeţei fiind folosită pentru grădină.
Se ridică, astfel, primele case, adăposturi pentru animale şi şuri pentru hrana acestora. Iar în iunie 1928 este inaugurată prima casă, cea a colonistului Popa Ariton.
,Albina începe să facă miere”
Dar coloniștii nu se ocupă doar de agricultura, principala ocupaţie a celor din Sebeşu de Jos (fiind majoritatea) este boştinăritul, o îndeletnicire veche prin care gospodarii colectează resturi de la fagurii de albine şi fac ceară pentru lumânări.
Astfel, o parte dintre săteni continuă să practice şi la noile lor case boştinăritul.
În 1931, providențial, prin hotărârea tuturor locuitorilor, se schimbă denumirea localităţii din ,,Bucovăţ- Brod” în ,,Albina” în semn de recunoştinţă faţă de Banca Albina din Sibiu, care i-a ajutat pe colonişti să obţină împrumuturi pentru a-şi ridica casele.
Albinenii nu își uită rădăcinile
Legătura sebeșenilor de jos cu satul natal este strânsă, coloniştii îşi vizitează des rudele din Sebeşu de Jos, iar până la sfârşitul anului 1931 reușesc să-şi reîntregească familiile, aducându-şi în Albina copiii şi părinţii.
Cei care au plecat din satul natal, cu mult zbucium în suflet, dar cu foarte mult curaj şi multă responsabilitate şi-au croit un drum, și au reuşit prin muncă şi sacrificii să-şi facă un rost, păstrând mereu în suflet locul unde s-au născut, dorul de munţi şi de valea care curge prin mijlocul satului.
Mulţi dintre ei şi-au dorit să fie înmormântaţi în costumele lor populare, cele cu care au venit din Ardeal, ca o legătură mai presus de moarte, cu satul de unde au plecat.
Urmaşii coloniştilor au păstrat mereu legătura, până astăzi (2025), cu rudele din Sebeşu de Jos, s-au întâlnit la evenimente fericite- nunţi, botezuri, dar au fost alături şi la necaz şi supărare.
De-a lungul anilor s-au întâlnit la spectacole folclorice organizate şi la Sebeşu de Jos, de exemplu de Rusalii la ,,Hora de la Rusca,, şi la Albina, de Ruga satului, prilej cu care au prezentat dansuri ardeleneşti şi bănăţeneşti, au cântat şi s-au simţit bine împreună.
S-au format şi familii mixte prin căsătoria tinerilor din cele două sate.
,,100 de ani de existenţă a satului Albina”
Informațiile sunt primite de la Mirela-Paraschiva Trușcă, învăţătoare ( la Şcoala Primară Albina din 1990 până în 2010, când şcoala a fost desfiinţată, iar din 2010 până în prezent, la Şcoala Gimnazială comuna Moşniţa Nouă), autoare a monografiei „Albina un sat ardelean în spațiul timișean”(alături de Dan N. Buruleanu) şi fiica satului Albina, aparţinător comunei Moşniţa Nouă, judeţul Timiş.
,,Toţi bunicii mei s-au născut în satul Sebeşu de Jos, judeţul Sibiu şi au venit în Banat, împreună cu părinţii lor, străbunicii mei, în 1928, când a fost definitivată vatra satului. Păstrăm şi astăzi legătura cu rudele din Sebeşu de Jos, suntem alături unii de alţii la momentele importante din viaţa noastră”, afirmă învățătoarea.
,,De aproape 50 de ani țin legătura cu acest sat minunat”
Dina Stoica (doamna Dina, cum este cunoscută) are 82 de ani, este directoarea căminului cultural din Sebeșu de Jos, păstrătoare a tradițiilor și obiceiurilor locale.
,,De aproape 50 de ani țin legătura cu acest sat minunat. Unitatea, solidaritatea, dragostea și credința i-au ținut pe pionierii localității Albina să treacă cu bine prin momente grele ale acelor vremuri și i-au ajutat să ducă Albina la nivelul satelor civilizate și foarte bine dezvoltate”, afirmă doamna Dina.
Lista pionierilor localității:
Stoica Iosif
Roman Toma
Faur Miron
Roman Nicolae
Dragotă Gheorghe
Tîlvan Toma
Tîlvan Serafim
Tîlvan Iosif
Flucsă Nicolae
Popaluca Constantin
Mircia Ion
Mangu Toma
Posa Ioan
Crapciu Ion
Posa Nicolae
Tîlvan Ion
Ritivoi Ion
Cîndea Ioan
Bâra Ioan
Bucurenciu Ioan
Bucurenciu Toma
Flucsă Ștefan
Flucsă Adam
Tîlvan Micodin
Bucurenciu Pahomie
Ritivoiu Toader
Ritivoiu I. Ioan
Roman Vasile
Melinte Ioan
Popa Iosif
Mangu Constantin
Bădilă Ioan
Popa Ioan
Măerean Ioan
Durdun Rusalim
Frăsie Ștefan
Zărestea Nicolae
Măerean Toma
Popaluca Ioan
Roman I. Toma
Roman I. Ioan
Stoica Gheorghe
Totan Ioan
Bâra Dionisie
Ritivoiu Vasile
Cicur Vasile
Popa Ariton
Tîlvan Iosif
Flucsă Iosif
Bâra Nicolae
Stoica Simion
Sasu Toma
Posa Nicolae
Stoica Iosif
Posa Toma
Posa Bucur
Dolomeț Ioan
Sasu Adam
Frăsie Nicolae
Roman C. Toma
Cîndea Vasile
Durdun Iosif
Durdun Ioan
Roman Adam
Bucurenciu Iosif
Boicean Ioan
Posa Gheorghe
Faur Gheorghe
Roman Adam
Stănilă Toma
Ghibu Visarion
Țăran Ion
Găleancu Cuzman
Găleancu – Fironda Cristea
Hanea Ioan
Ivan Dumitru
Popaoprea Ioan
Săvoiu Dumitru
Mușat Nicolae
Șandru Ioan
Rotărescu Dumitru.
Articol preluat de pe sibiu 100.ro
