PSD Timiş are o nouă conducere, lider suprem fiind deputatul Alfred Simonis. Acesta a beneficiat de o lansare fabuloasă, conducerea centrală a partidului venind aproape „in corpore” pentru a garanta pentru „Freddy”, văzut de liderii naţionali ai PSD ca marea speranţă social-democrată, peste toţi tinerii politicieni pe care i-a dat până acum PSD Timiş, incluzându-l aici şi pe Sorin Grindeanu, ca să-l cităm pe Marcel Ciolacu.
CITEȘTE ȘI: Incendiu într-o gospodărie din vestul țării. Care este cauza tot mai frecventă a izbucnirii flăcărilor
Există, desigur, şi contestatari ai noului preşedinte (doar pe la spate, aşa cum s-a întâmplat tot timpul în filiala timişeană), dar, fiind la început de mandat, Simonis nu ar trebui contestat şi se impune să-i fie lăsat un minim răgaz pentru a aşeza lucrurile aşa cum consideră el.
Timpul va confirma sau nu dacă liderii naţionali ai PSD au avut dreptate atunci când i-au închinat adevărate ode noului preşedinte al social-democraţilor timişeni. Numai că, parafrazându-l pe acelaşi Marcel Ciolacu din timpul conferinţei, „PSD nu mai are timp de pierdut”, inspirat şi el de romanul Moromeţii al lui Marin Preda. S-au pierdut prea multe bătălii în ultimul an, electoratul s-a cam înjumătăţit, iar moralul activului de partid e la pământ. Inclusiv atmosfera din timpul conferinţei nu a mai fost ca în vremurile bune, în ciuda festivismului creat şi a prezenţei conducerii naţionale. Lumea nu mai deborda de optimism, primarii păreau că se gândesc mai mult la securizarea mandatelor lor decât la viitorul formaţiunii, iar fidelitatea faţă de partid nu mai e un cuvânt de ordine în PSD Timiş. Nici pentru ei timpul nu mai are răbdare, ca să ne întoarcem la spaţiul rural al lui Marin Preda.
Cam acesta este decorul în care intră Alfred Simonis, unul mai degrabă mohorât decât vesel şi luminos. Noul lider a câştigat o competiţie internă, a reuşit să transmită şi mesajul că are un „spate” foarte puternic, mai rămâne doar să poată creşte şi numărul celor care îl urmează, îl susţin şi îl votează. Aceştia vor fi mult mai importanţi decât aplaudacii de la Bucureşti, pentru că ei îl vor valida, în final, pe Alfred Simonis ca pe un politician de succes. Altfel, „Freddy” riscă să devină cel mai tare din parcare, iar parcarea este aproape goală, undeva pe la 10 la sută.
