Povești de viață pe străzile din Timișoara

”De șapte zile o tot vedeam pe o bancă, în fața unei săli de sport, fără să cerșească. Mai vorbisem cu ea zilele trecute pentru a o ajuta să doarmă undeva”, își începe povestea Ștefan Cojocnean.

Bătrâna care l-a impresionat este Viorica Farcaș, are 76 de ani și trăiește în Sibiu. După cum i-a povestit timișoreanului, venise la Izvin, la sora ei, însă nu a putut sta acolo din cauza unor neînțelegeri pe care le are cu soțul surorii. Ar fi vrut să plece înapoi, spre Sibiu, însă nu avea bani suficienți pentru a plăti biletul.

”Am ieşit să fac chetă pentru ea. Prima oprire a fost la cei 10 membri PNL aflați în fața sediului și, după prezentarea cazului social, abia am scos 20 de lei. A doua oprire a fost la prietenul meu de la un fast-food din apropiere care mi-a mai dat 10 lei. Lângă fast food erau câțiva muncitori care, doar bănuind, neauzind povestea, s-au oferit să-i dea 10 lei. Deja, cu tot cu banii de la mine, erau 50 de lei.

Doamna Viorica îmi spunea că acum are 10 lei în plus și că de cinci lei îşi ia bilet pentru a dormi în sala de așteptare iar cinci lei vrea să mi-i dea mie, pentru a-mi lua o bere.

Asta m-a lăsat perplex… gândindu-mă de unde atâta omenie în ființa ei săracă material. Am luat-o în brațe și am văzut cum fața ei se destinde zâmbind. Apoi m-am întors și am plecat plângând…”, a scris timișoreanul pe contul său de Facebook, unde a făcut publică povestea bătrânei.

Ieri, doamna Viorica a luat drumul Sibiului unde, se pare, locuiește într-un centru pentru persoane fără adăpost.

Întâmplarea publicată pe contul de socializare a dus la popularizarea poveștii în mediul online, mai multe persoane din Sibiu dorind să o ajute pe femeie când va ajunge la destinație.

Nu este pentru prima dată când oameni fără adăpost sau rătăciți, pentru moment, în societatea, uneori neprimitoare, sunt ajutați de timișoreanul Ștefan Cojocnean.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Un raspuns la “Povești de viață pe străzile din Timișoara

  1. Nu se stie niciodata, cine are nevoie de ajutor si cine este un parazit – si se foloseste de bunavointa oamenilor…!
    Daca ar exista un barometru in acest sens, as fi un alt om… dar asa ramin un suspicios si cred mai mult in partea rusinoasa a caracterului uman…

Lasă un răspuns