Penurie de laboratoare pentru științele exacte în școlile din Timiș.
Pentru a putea fi pe deplin înțelese, dar mai ales atractive, științele exacte au nevoie de demonstrații. Așa cum matematica nu se poate face fără hârtie și creion, discipline precum fizica sau chimia sunt o invitație spre cunoașterea aplicată.
La școală, se realizează pași importanți pentru dezvoltarea gândirii logice, începând cu noțiunile matematice. Când elevii ajung să studieze chimia și fizica, interesul pentru aceste discipline scade, rigiditatea formulelor fiind percepută mai degrabă anostă.
CITEȘTE ȘI: Șoferii timișeni rămași fără permis pot susține examenul în format electronic
Elevii memorează algoritmi, teoreme, structuri, proprietăți, fără a avea posibilitatea de a observa partea aplicată a teoriei. În era informaticii, laboratoarele de fizică, chimie și biologie nu mai reprezintă un obiectiv în creșterea calității actului educațional.
Pentru decidenții din educație, competența de investigare științifică există doar scriptic, în programa școlară, pentru a bifa o componentă inerentă a finalității educaționale, dar care, în realitate, nu se poate forma. Concluzia euclidiană ”Quod erat demonstrandum” închide o ușă, nu invită la cunoaștere, dar cine mai stă să analizeze rezultatele?
Astăzi, infrastructura școlară reprezintă unul dintre elementele cele mai deficitare ale învățământului românesc. În ultimii 30 de ani, s-au construit prea puține școli, și acelea preponderent în mediul rural. Migrația spre oraș, reîntoarcerea în țară a românilor plecați în străinătate au contribuit la creșterea numărului de elevi care învață în școlile din mediul urban. În lipsă de spații, a fost nevoie de o reorganizare la nivelul școlilor, exploatându-se fiecare încăpere din incinta acestora pentru a fi transformată în sală de clasă. În multe situații, s-a renunțat la săli de sport, laboratoare, cabinete… Eprubetele de la chimie, împachetate frumos în cutii, au ajuns în depozite, la fel și multimetrul sau dinamometrul de la fizică.
Așa se face că sunt elevi care au ajuns în clasa a VIII-a fără să fi participat vreodată la cele mai simple experimente științifice realizate în cadrul școlii în care învață și fără să fi văzut cum arată un laborator de chimie, de fizică sau de biologie.
La nivelul județului Timiș, nu se știe cu exactitate numărul laboratoarelor de fizică, chimie și biologie. La finele anului trecut, inspectorul școlar general Aura Danielescu preciza faptul că instituția pe care o reprezintă nu are nevoie de aceste date, prin urmare o interogare a școlilor pe acest subiect ar încărca activitatea colegilor săi din inspectorat, supraglomerați cu o serie de alte activități.
Dezinteresul pentru identificarea resurselor materiale ale școlilor crește pe scara ierarhică. La nivel ministerial, din 2016 (când a fost actualizată ultima dată întreaga bază de date a instituției), nu a mai preocupat pe nimeni acest subiect.
Dotarea unităților de învățământ interesează doar ocazional, atunci când există un program punctual la care acestea pot aplica. Laboratoarele de fizică, chimie și biologie nu se înscriu printre prioritățile Ministerului Educației. După luni de insistențe, cu scuza bazei de date neactualizate (firma care administrează SIIIR nu a mai asigurat mentenanța site-ului și nimeni nu a solicitat o astfel de situație din 2016), Ministerul Educației ne-a transmis, într-un final, o listă cu o parte dintre resursele materiale ale unităților de învățământ din țară, tot… neactualizată.
În dreptul județului Timiș figurează mai puține laboratoare decât sunt în realitate, deși nici cele din realitate nu sunt suficiente, din discuțiile avute cu directorii unor unități de învățământ.
Astfel, în baza de date a Ministerului Educației, județul Timiș figurează cu 2.707 de săli de clasă în mediul urban și 1.719 în mediul rural, opt laboratoare de fizică (dintre care cinci în școlile din orașe), tot atâtea laboratoare de chimie (două în rural), și zece de biologie (șase în urban), în timp ce numărul laboratoarelor de informatică trece de 230.
Fizica, chimia și biologia nu mai sunt la modă. Cercetarea presupune muncă, perseverență, răbdare și nu întotdeauna umple portofelul. De ce să ne chinuim mintea, când ne putem strâmba pe TikTok primind bani pentru asta?
Astăzi, în școli și în universități se pedalează mult pe informatică și pe antreprenoriat. Să fii un întreprinzător în domeniul IT e deja un ”must have” în rândul tinerei generații, un fenomen care, pe de altă parte, ar putea naște în viitor o problemă pe piața forței de muncă: vom avea firme cu un singur angajat, managerul. Tinerii sunt învățați și încurajați acum să fie antreprenori. În spiritul acestui raționament propagandistic, cine și-ar mai dori să fie angajat?
