O Românie normală se face cu oameni normali

Gheorghe Ciuhandu a fost primar al Timişoarei timp de 16 ani. E greu de crezut că va reuşi cineva să mai aibă o asemenea longevitate, mai ales în vremuri în care lucrurile sunt tot mai dinamice. Cu o aşa performanţă, liderul ţărănist putea intra în istoria oraşului drept primarul cu cele mai multe mandate, omul care a reuşit să-i convingă pe timişoreni să-l aleagă de nu mai puţin de patru ori. Condamnarea din dosarul Poli 2 îi răpeşte, însă, această onoare, una care ar fi însemnat enorm pentru istorie. Va rămâne cu eticheta dată de judecători, iar toate probele aduse în apărarea sa vor fi doar nişte apendice care nu vor mai conta. Istoria nu reţine nuanţele.

CITEȘTE ȘI: Două TIR-uri s-au izibit unul de celălalt, de parcă niciunul dintre şoferi n-a vrut să evite impactul

Constantin Ostaficiuc a fost şeful judeţului timp de opt ani. A condus, în paralel, şi un partid aflat la putere, poziţii din care a impus respect, supuşenie şi o anumită frică, aşa cum, să recunoaştem, se întâmplă în cazul majorităţii subalternilor, nu doar la Ostaficiuc. Cozile de la biroul său erau asemenea celor de la carne, de dinainte de 1989, iar un salut primit de la Ostaficiuc echivala cu o binecuvântare dată de papă. Ca şi Ciuhandu, şi liderul PD-L a fost condamnat din motive de fotbal şi a părăsit viaţa publică pe uşa din spate. Rămâne cu eticheta de apropiat al puşcăriaşului Marian Iancu şi nu cu ceea ce a făcut pentru judeţ. Astea sunt doar nuanţe.

Sorin Frunzăverde a fost chiar mai puternic decât cei doi menţionaţi mai sus. A făcut parte, multă vreme, din play-off-ul vieţii politice la nivel naţional, cu mare trecere la preşedintele României şi la toată crema politicii, inclusiv pe plan internaţional. Faţă de Ciuhandu şi Ostaficiuc, Frunzăverde era chiar temut de către cei din jurul său. Când îi era însă lumea mai dragă, a primit două lovituri necruţătoare: condamnarea la închisoare şi o boală nemiloasă, care avea să-l ducă la pieire. A plecat la doar 59 de ani, bolnav, ieşit din atenţia opiniei publice şi cu patalamaua de condamnat penal. Se va uita repede şi forţa de care se bucura odinioară.

Albert Einstein spunea că un intelectual rezolvă problemele, iar un geniu le evită. Nici unul dintre cei enumeraţi nu a reuşit să evite problemele care le-au apărut în viaţă. Probabil că nu au ştiut cum să facă sau nu au crezut că gloria este trecătoare, char şi în cazul lor. Paradoxul este însă cu totul altul: nici ceilalţi politicieni nu par să înveţe din experienţele colegilor lor, care au sfârşit trist după o viaţă plină de glorie. Prea mulţi uită de micile bucurii ale vieţii, de o cafea cu vechii prieteni, de o plimbare prin parc sau de o bârfă cu vecinii şi rămân prizonierii unei lupte nesfârşite pentru putere, care, culmea, cu trecerea anilor, pare tot mai înverşunată. Nu mai au timp pentru lucruri normale. Problemele, însă, probabil că vor apărea în cazul multora dintre ei şi, din păcate, prea puţini sunt genii pentru a le evita.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns