Inventivitatea șefilor administrației locale din comuna Dumbrăvița nu are limite atunci când e vorba de servirea intereselor investitorilor imobiliari.
La câte articole am scris despre abuzurile primăriei dumbrăvițene, orice introducere devine inutilă, așa că intrăm direct în subiect.
Cum se poate schimba destinația unei clădiri care nu mai există?
În această vară, pe strada principală, Petofi Sandor, în imediata proximitate a primăriei, a luat ființă un șantier.
CITEȘTE ȘI: Trend imobiliar atipic în apropierea Timişoarei
Fostul cămin cultural (revendicat de proprietarul de drept), în incinta căruia funcționau, în chirie, chiar firmele primăriei, Aqua Dumbrăvița și Dumbrăvița Investiții, a fost ras de pe suprafața pământului, în locul lui urmând să apară un hotel cu restaurant.
Teoretic, fosta clădire nu ar fi trebuit să dispară în întregime, fiindcă, potrivit panoului investiției afișat la locul faptei, acolo este vorba de o „schimbare de destinație din cămin cultural P și casă Sp+P, în SAD (spații cu alte destinații – n.r.), hotel și restaurant în regim Sp+P+2E+Er (etaj retras – n.r.), acces auto și împrejmuire”, această lucrare fiind autorizată prin AC 446/5.06.2018. Or, dacă imobilul inițial a fost ras complet, cum ai putea schimba destinația unei clădiri care nu mai există în hotel și restaurant?! Iar dacă s-a demolat vechea clădire, a existat sau nu o autorizație de demolare?
Și experții se înșală, nu-i așa?
Am încercat să aflăm răspunsuri la aceste întrebări de la un reprezentant al beneficiarului investiției, SC Bianco Group SRL. Am sunat la numărul menționat pe panou și ne-a răspuns domnul Alin Momeiu, cu care am avut dialogul pe care vi-l prezentăm în continuare.
CITEȘTE ȘI: Timișean audiat la DIICOT pentru că a falsificat contul de socializare al unei tinere
– Am observat că aveți o lucrare în desfășurare pe strada Petofi Sandor nr. 29 din Dumbrăvița, acolo unde a existat un cămin cultural, care a dispărut între timp. Aveți o autorizație de demolare?
– Păi nu s-a făcut o demolare acolo. Conform proiectului, nu s-a făcut o demolare. Au fost consolidate câteva ziduri, care la consolidare au căzut. S-au oprit lucrările pentru o nouă expertiză, iar acum urmează o altă soluție la proiect.
– Bun, dar proiectul inițial nu mai are cum să fie valabil, că acolo nu mai este nici un zid care trebuie consolidat, sunt doar gropi.
– Sunt gropi pentru că au picat zidurile respective. De aia am oprit lucrările. Dacă nu picau zidurile, continuam lucrările.
– Oricum, chiar puteați construi un hotel pe zidurile acelea?
– Zidurile respective trebuiau consolidate. Pe zidurile acelea se făceau centuri și stâlpi. Următoarele etaje nu s-ar fi sprijinit pe zidurile respective.
Dar zidurile acelea au fost și din cărămidă, și din văiugă, erau un mixt.
– Păi nu s-a știut de la început, când s-a făcut expertiza, că zidurile sunt din cărămidă și văiugă?
– Asta este situația… Expertizele s-au făcut în ambele feluri, și pentru cărămidă, și pentru văiugă, așteptăm să vedem ce ne iese la următoarea expertiză…
– Deci în ciuda expertizei care v-a spus că puteți consolida zidurile, acestea n-au rezistat…
– Nu se poate pe fiecare jumătate de metru pe toată clădirea, ca să vezi exact ce e… Problema e că era un mix de cărămidă cu văiugă”.
Totul pentru vechiul POT, totul pentru victorie
După dialogul cu reprezentantul Bianco Group, am mai discutat cu alți specialiști, care ne-au prezentat situația dintr-un alt punct de vedere.
CITEȘTE ȘI: O asistentă a furat medicamente vitale pentru pacienți grav bolnavi
Și anume: toți cei implicați în acest proiect știau de la bun început că nu se va construi nimic pe vechii pereți, ci că se va demola totul, se va turna fundația și se va ridica o clădire nou-nouță, doar că, dacă s-ar fi solicitat autorizație de demolare și s-ar fi desființat de la bun început vechea clădire, atunci noua construcție n-ar mai fi putut fi edificată pe amprenta existentă, ci ar fi trebuit să respecte legislația actuală, care spune că procentul de ocupare a terenului (POT) trebuie să fie de maxim 40 la sută din suprafața deținută de proprietar!
Or vechiul POT era de 69 la sută, conform informațiilor pe care le-am primit chiar din partea beneficiarului investiției. Așadar, apelând la soluția numită „schimbare de destinație”, rămâi cu vechiul POT, de 69 la sută, și construiești o clădire mult mai mare decât dacă ar trebui să respecți actualul POT, de 40 la sută!
Totul ar fi fost în regulă dacă, într-adevăr, măcar o parte din vechea clădire ar fi fost păstrată, dar așa, despre ce schimbare de destinație mai poate fi vorba?!
Dintr-o conversație ulterioară cu reprezentantul Bianco Group, am aflat soluția halucinantă pe care proiectantul a pregătit-o: se vor reconstrui pereții din cărămida rezultată în urma demolării și, astfel, proiectul inițial rămâne în picioare!
Adică ridicăm ziduri noi și ne prefacem că sunt zidurile vechi, cărora le facem o schimbare de destinație… Dacă România este țara tuturor posibilităților, atunci și Dumbrăvița este comuna tuturor posibilităților.
O absență inexplicabilă
Cum reprezentantul beneficiarului și-a exprimat dorința de a discuta față în față, pentru a ne putea prezenta toate documentele și a ne demonstra că firma pe care o reprezintă respectă legea, ne-am întâlnit cu domnul Momeiu și cu structuristul implicat în acest proiect, căruia nu i-am reținut numele. Am răsfoit un certificat de urbanism eliberat în 2016 de către Primăria Dumbrăvița, însă acolo era menționat un POT de 35 la sută.
Când i-am arătat reprezentantului Bianco Group acel POT, „ușor” diferit de 69 la sută, ni s-a explicat că a mai apărut între timp un al doilea certificat de urbanism. L-am luat la răsfoit și pe acesta, dar de această dată POT-ul lipsea. Apărea doar mențiunea: „conform cu AC nr. 446/5.06.2018”.
Doar că lucrul ăsta nu e tocmai în regulă, din moment ce, în certificatul de urbanism, primăria trebuie să îi precizeze beneficiarului care e POT-ul.
În fine, ne-am uitat și pe respectiva autorizație de construire, dar nici acolo nu apărea nici un POT…
Până la urmă, întâlnirea s-a terminat în coadă de pește, reprezentantul beneficiarului rugându-ne să așteptăm câteva zile, până ieri, când urma să primim un punct de vedere din partea proiectantului, cu explicațiile necesare.
Ne-am declarat de acord, însă i-am precizat că așteptăm pe mail, o dată cu depeșa proiectantului, și copiile certificatelor de urbanism și autorizației de construire existente în dosar, precum și răspunsul la întrebarea „Dacă ați fi demolat din start vechea clădire, ce POT ar fi avut noua construcție?”.
Un răspuns care întrece orice așteptări
A venit și ziua de marți, ieri primind pe mail nota proiectantului, dar nici unul dintre documentele publice solicitate și nici răspunsul la întrebarea respectivă, în condițiile în care ni se promisese că ni se vor pune la dispoziție absolut toate documentele, „ca să vedeți că respectăm legea”.
Totuși, parcurgând nota proiectantului, am realizat că primisem răspunsul la întrebarea „Dacă ați fi demolat din start vechea clădire, ce POT ar fi avut noua construcție?”: 80 la sută!!
Da, onor proiectantul ne-a precizat că, referitor la indicele urbanistic POT, trebuie avută în vedere HG 525/1996, care, la anexa 2, subcapitolul 2.1-2.1.1, spune așa: „zone centrale = 80%”!
Pasămite, hotelul se ridică în centrul comunei și, ca atare, procentul de ocupare a terenului poate fi de 80 la sută!
Păi atunci de ce ar mai fi fost necesară toată această punere în scenă, cu așa-zisa „schimbare de destinație”, în condițiile în care chiar structuristul cu care am discutat la acea întâlnire ne-a precizat că s-a apelat la acea soluție cu „schimbarea de destinație” tocmai pentru a se putea păstra POT-ul inițial, de 69 la sută, și astfel să se poată construi o clădire mai mare?!
Or nota proiectantului sugerează că procentul de ocupare a terenului în zona respectivă poate fi și de 80 la sută, adică mai mare decât cel inițial, de 69 la sută, așa că n-ar mai fi fost necesar nici un fel de subterfugiu!
Dar dacă onor proiectantul nu s-a oprit la subcapitolul corect?
Dacă răspunsul așteptat de noi nu se regăsește în subcapitolul 2.1 – 2.1.1, ci în 2.1 – 2.1.5., care spune așa: „Zone rezidenţiale – zonă predominant rezidenţială (locuinţe cu dotări aferente) – 40%”?
Și totuși, în primul rand, regimul de înălțime pt aceasta clădire nu e legal. În baza a ce s-a eliberat autorizația pt regimul de înălțime Sp+P+2E+Er?? Verificați si asta și la primarie!
Altcineva ar trebui sa verifice la primarie toate lucrurile astea 🙂 Ma refer, desigur, la politie si parchet, doar ca e mai simplu sa anchetezi furturi de gaini, decat sa te ocupi (si) de lucruri mai grele. In ce ma priveste, sa pun intrebari celor din primarie e inutil, nu-mi raspunde nimeni nimic 🙂
Domnule, dacă se fură prostește nu va convine, dacă se fură mai cu perdea, iarăși nu este bine. Ce să facă și investitorul? Dacă are cerere, toată lumea știe că Primăria Dumbrăvița funcționează pe persoană fizică. Mai exact, te duci cu problema (și niște bani) și adaptează ei legile la problema cu care ați venit.
Nu este ca și cum ar fi acolo în interesul cetățenilor și să aplice legi. Nu. Ei se ocupă cu altceva, sunt ca un mic SRL.
Se vede ca interlocutoru are doar vaiuga in loc de creier
Problema principală o reprezintă legislația tîmpită care impune restricții proprietarilor legat de ce pot construi pe proprietatea lor.
Felicitări conducerii primăriei Dumbrăvița că găsește soluții legale pentru dezvoltarea localității! Dumbrăvița s-a dezvoltat spectaculos, spre ciuda invidioșilor din toată țara, invidioși care nici nu locuiesc în Dumbrăvița, și dacă ar avea bun simț nu s-ar băga într-o problemă care nu-i privește.
Mai avem de lucrat la mentalitatea comunistă, mult prea preocupată de capra vecinului.
Legislația din construcții este făcută pentru a avea construcții de calitate, care să respecte mediul, să respecte proprietarii vecini și să aibă un aspect plăcut. Înainte să permiteți rabat de la legislatia in construcții, aduceți-va aminte de cutremurul care a fost in Istanbul cu mulți ani în urmă, unde multe construcții de proastă calitate și ilegale s-au prăbușit. Ferească Dumnezeu de un nou 4 martie ’77!