Măsuri pentru combaterea fenomenului de bullying în şcoli. Să nu credem că în educaţia online e altfel

În contextul pandemic actual, o problemă importantă a școlii românești, fenomenul de bullying școlar cu toate formele sale, este trecută în plan secundar. La prima vedere poate părea justificat, elevii nu mai sunt prezenți fizic la școală, deci nu mai avem contextul în care elementele de violență școlară să se manifeste. În realitate, lucrurile stau altfel.

Profesioniștii din zona educației știu cu siguranță că atât agresorii, cât și victimele raportează un atașament afectiv și academic față de școală mai scăzut decât colegii neimplicați în acțiuni agresive.

Totodată, se știe că pot exista diferențe semnificative între școli și chiar între clasele din cadrul aceleeași unități de învățîmânt, în ceea ce privește incidența agresiunii, victimizarea și apărarea. Ca atare mediul școlii, în general, sau al clasei, în particular, poate fi un bun context de reglare și prevenire a comportamentelor de tip bullying.

CITEŞTE ŞI: Ce înseamnă școala online pentru elevi, profesori și părinți?

La nivel național, există deja de ceva timp cadre legislative care abordează această problemă, precum Strategia MEN cu privire la reducerea fenomenului violenței. Chiar dacă trebuie recunoscut că acest cadru legislativ este unul consistent, el ar trebui completat pentru a genera acțiuni concrete în practica școlară.

Deputatul Marilen Pirtea consideră că, într-o perspectivă strict tehnică, cel puțin trei amendamente ar putea fi aduse recentelor norme metodologie, publicate în luna mai. Primul se referă la nivelurile la care se realizează intervenția în sistemul de învățământ preuniversitar.

Studii recente susțin că acțiunile întreprinse la nivelul clasei au șanse mai mari de reușită decât cele realizate doar la nivel instituțional. Cel de al doilea amendament vizează echipe multidisciplinare specializate, dar partea aceasta de specializare este relativ vag descrisă, studii recente de sinteză scoțând în evidență că programele de prevenire a comportamentelor de tip bullying par a avea rezultate mai bune atunci când sunt puse în practică de specialiști tematici, nu de cadre didactice din școală. Mai ales în cazul în care ne referim la cibernetic bullying. Al treilea amendament vorbește despre prevenire și combatere.

CITEŞTE ŞI: Suport informațional și consiliere psihologică pentru părinții, profesorii și elevii din învățământul timișean. Sunt puse la dispoziție două linii telefonice

În tot documentul sunt date numeroase cadre operaționale pentru școli în acest sens. Totuși, dacă luăm în discuție controlul și monitorizarea (obligatorii pentru un management eficient) demersurilor făcute de școli pentru prevenirea și combaterea fenomenului, specificațiile sunt mult prea vagi. Despre monitorizarea și controlul acțiunilor întreprinse propriuzis anti-bullying, despre suport acordat școlilor pentru a face asemenea acțiuni specifice, ori despre evaluarea impactului acțiunilor întreprinse de scoli, datele aproape că lipsesc cu desăvârșire. Din păcate, aceste lipsuri sunt permise de cadrul legislativ actual, motiv pentru care acest cadru se cuvine a fi amendat și din această perspectivă.

Privind printr-o prismă ceva mai pragmatică, alte câteva direcții de acțiune se impun pentru a putea spera la premise reale și solide pentru prevenirea fenomenului bullying în școlile noastre.

În primul rând, școlile au nevoie de un suport real. Au nevoie de fonduri pentru a dezvolta și susține permanent programe de prevenire a comportamentelor de tip bullying. În acest sens, constituirea unei axe de finanțare din fonduri structurale, dedicată prevenirii și combaterii fenomenului, ar putea reprezenta o soluție.

În al doilea rând, școlile au nevoie de o expertiză reală în abordarea problemei. Ca atare, stimularea colaborării inter-instituționale este necesară, între școală și poliție, spre exemplu, dar și între mediul preuniversitar și cel universitar. Tot în acest sens, cadrele didactice au nevoie de formare specifică. Ca atare, se impun două reglementări.

Prima, condiționarea acreditării programelor de formare inițială a cadrelor didactice (Masterat didactic, Nivel I sau Nivel II DPPD) de inserarea în curricula a unor module precise dedicate abordării tematicii bullying școlar. Cea de a doua, crearea unui corp național de experți de înalt nivel care să elaboreze ghiduri de bună practică bazate pe dovezi empirice, să monitorizeze demersurile realizate în sistem și să conducă acțiuni de evaluare a impactului acestor demersuri, pentru a contribui la inovarea și eficientizarea practicilor în domeniu într-o manieră fundamentată științific.

În al treilea rând, școlile au nevoie de o colaborare reală cu părinții pentru prevenirea și combaterea fenomenului. Acest aspect este recomandat în legislație, dar se impune să fie nuanțat suplimentar. În general, copiii au tendința să imite comportamentul și atitudinea părinților față de școală și profesor atunci când ajung în unitatea de învățământ.

Ca atare, atitudini negative ale părinților față de școală și profesori, precum lipsa de încredere și respect adresate cadrelor didactice vor fi transpuse de elevi în comportamente similare la școală, fiind precursori ai comportamentelor agresive. Părinții trebuie să fie foarte atenți la relația lor cu propriii copii și cu școala, dar și la comportamentul copiilor lor.

Foto: copilul.ro