„Literatura este o solitară activitate de cursă lungă!” Dialog cu prof. univ. dr. Alexandru Ruja, critic şi istoric literar
– Uite ce repede trece timpul, domnule profesor. Abia s-a scurs un an de când aţi lansat Istoria literaturii române contemporane din Vest şi, iată – se întâmpla cu o lună şi ceva în urmă – ne-am adunat din nou în Sală „Orizont”, ea însăşi încărcată de o bogată activitate. Un simbol al unei adevărate istorii a literaturii române din această parte de ţară.
– Da, aşa cum spuneţi, era lansarea celei de a doua ediţii. Nu am mai vrut să fac o lansare și pentru această ediție, dar a insistat domnul Cornel Ungureanu. Îi mulţumesc, totuși, domnului profesor Cornel Ungureanu pentru iniţiativa şi perseverenţa de a o prezenta la Filiala Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România. Îi sunt recunoscător şi domnului Eugen Dorcescu, pentru Laudatio, celor care şi-au exprimat opinia şi, nu în ultimul rând, celor prezenţi.
– O mare parte dintre scriitorii care nu mai sunt, dar care trăiesc mai departe prin istoria literaturii pe care tocmai aţi publicat-o, au fost legaţi, într-un timp al lor, de această memorabilă Sală „Orizont”.
– Despre scriitorii care prin creaţia lor au marcat o perioadă a literaturii, valoroase, elevate, adevărate, care au făcut din această parte de vest a ţării un pol de înaltă cultură vorbeşte Istoria literaturii române contemporane din Vest. Banatul şi Vestul Transilvaniei reprezintă un spaţiu cu o configuraţie care trebuie mereu redescoperit, din perspectiva unei noi abordări a literaturii de aici, atât prin evoluţia şi integrarea acesteia în mişcarea literară naţională, cât şi prin fixarea în locul în care dintotdeauna cultura/ literatura de aici a fost cuprinsă şi s-a manifestat, în spaţiul european.
– Cum definiți conceptul de literatură contemporană?
– În viziunea mea, conceptul de literatură contemporană acoperă creația din perioada postbelică, un arc destul de întins. În acest timp, literatura de aici, din Vest, s-a creat printr-o activitate interferentă a generațiilor de scriitori – unii care au activat și în perioada interbelică – alții (asupra operei cărora stăruim în această carte) cu activitatea începută exclusiv în deceniile postbelice.
– Care este structura impresionantei dumneavoastră istorii?
– Viziunea noastră asupra literaturii contemporane rămâne aceea a interferenței generațiilor de scriitori. Nu împărtășim ideea unei istorii literare generaliste. Nici pe aceea a unei istorii în care scriitorii sunt așezați în ordine alfabetică. Nici una, nici cealaltă, nu spun nimic despre nivelul axiologic. Deoarece activitatea scriitorilor este temporal interferentă, cel mai profitabil literar și axiologic dar, în același timp, și mai greu de realizat este găsirea tipologiilor, dominantelor, constantelor tematice, stilistice, în care se încadrează scriitori din generații diferite. Deși este mai grea, am ales această modalitate de realizare a Istoriei literaturii române contemporane din Vest. Am operat cu această modalitate de structurare la poeţi şi prozatori.
– Dincolo de explicaţie, binevenită, este vorba de propria alegere!
– La capitolele Critică, Istorie literară, Stilistică, Studiul universitar, diferenţele sunt mai tranşante. Spre exemplu, Victor Iancu şi Eugen Todoran au la fundamentul activităţii lor de evaluare critică principiul estetic şi viziunea fenomenologiei. Dar se deosebesc: primul, practică estetica fenomenologică, iar Eugen Todoran cultivă critica fenomenologică. Iosif Cheie-Pantea parctică un altfel de critică, de exegeză literară decât, să zicem, Cornel Ungureanu. Deși amândoi, fundamental, sunt preocupați de critica stilistică, G. I. Tohăneanu ori Ștefan Munteanu sunt diferiți prin modul de realizare. De aceea, la această secțiune fiecare are un capitol separat.
– Literatura contemporană este vie, în permanentă mişcare şi evoluţie. Mulţi dintre scriitorii cuprinşi în Istoria literaturii române contemporane din Vest îşi continuă demersul creator, mai pot apărea şi unele surprize!
– Literatura este o solitară activitate de cursă lungă. Depinde de fiecare cum va ajunge la finiş! Cartea, după cum vedeţi, este cuprinzătoare, are 1130 de pagini. Pe lângă exegezele literare are o bogată iconografie şi o amplă parte informativă, iar la Note şi comentarii, multe date referitoare la cultura şi literatura de aici, din Vest, reviste, edituri, cenacluri, acţiuni literare, etc.
– Domnule profesor, orice istorie literară publicată a produs, cum bine se ştie, şi nemulţumiri.
– Publicarea unei istorii a literaturii reprezintă un risc, cu atât mai mult a unei istorii a literaturii române contemporane. Nu am scris această Istorie a literaturii române contemporane din Vest pentru mine, ci pentru scriitorii de aici, pentru colegii mei de scris, dar și pentru aceia care peste ani, peste decenii vor putea să vadă valoarea și efervescența creației literare dintr-un anumit timp pe care ei nu l-au trăit. Cred că suprema valorizare a unui scriitor este aceea de a fi inclus într-o istorie a literaturii. Nu am scris această istorie a literaturii române contemporane pentru a gâdila orgolii, ci pentru a oferi o imagine concludentă asupra literaturii române contemporane din Vest, rezultată dintr-o selecție produsă printr-o consecventă lectură prin grilă axiologică a operelor create aici, desfășurată pe parcursul a peste jumătate de secol. Am trăit eu însumi în această literatură peste jumătate de veac, o cunosc bine, din interior aș zice, cunosc activitatea scriitorilor incluși în Istorie de la debutul lor, am scris despre primele lor cărți, prin așa numita critică de întâmpinare, le-am urmărit consecvent activitatea și le-am citit cărțile.
Nu am scris această istorie a literaturii române contemporane nici pentru narcisiști și narcisiaci, care urmăresc și citesc doar paginile scrise despre ei și ar dori să găsească imaginea pe care ei înșiși și-o proiectează asupra scrierilor. Nici pentru aceia care caută cu lupa câte rânduri i-au fost dedicate unui scriitor și câte rânduri altuia, luând drept măsură a valorii indiciul cantitativ. Dar nici pentru aceia care caută ce nu este în această Istorie și nu sunt preocupați să afle care scriitori sunt incluși și despre care se vorbește în Istorie, ci se preocupă de aceia despre care își închipuie ei că ar trebui să figureze în Istorie. Și, evident, nu am scris această Istorie a literaturii române contemporane din Vest nici pentru aceia care, în naivitatea ori ignoranța lor, cred că nu mai sunt utile și de actualitate istoriile literare.
– M-am gândit cum ar fi potrivit să încheiem dialogul. Şi am ales Laudatio, aparţine scriitorului Eugen Dorcescu, rostit la lansarea celei de a doua ediţii.
– Găsesc alegerea foarte bună, o întâmpin cu deosebită plăcere!
– Este, domnule profesor, ca o definiţie a omului şi, deopotrivă, criticului şi istoricului literar care sunteţi, sub a cărui semnătură se adună , prin ani, lucrări reprezentative în cultura, literatura noastră.
– Textul a făcut o excelentă impresie şi când a fost citit.
– Susţine şi însoţeşte lucrarea dumneavoastră: Un eveniment recent, de mare însemnătate, pentru obștea scriitoricească locală și națională, pentru mediul academic local și național, pentru orice ins iubitor de literatură și trăitor, cât de cât, în orizontul culturii: Ediția a II-a, revizuită și adăugită, a Istoriei Literaturii Române Contemporane din Vest, avându-l ca autor pe reputatul istoric și critic literar, Prof. univ. dr. Alexandru Ruja. Nu mă sfiesc a spune că este o lucrare grandioasă, providențială, vindecătoare pentru minte și suflet, dătătoare de nădejde și curaj, întrucât, într-o vreme a superficialității arogante și gălăgioase, a vedetismului ieftin, a unui materialism deseori trivial, a lipsei de gust și de talent, ea, promovând nu doar simțământul, ci și cultul valorilor, impune lecția profesionalismului, a seriozității erudite, a devotamentului față de truditorii condeiului, față de literatura română și slujitorii ei. Nu mă sfiesc a spune că autorul acestui tom impunător – 1130 pagini – profesorul și scriitorul Alexandru Ruja s-a nemurit scriindu-l și oferindu-ni-l, prin mijlocirea Editurii David PressPrint din Timișoara.
