Praznicul Înălțării Sfintei Cruci prefațează, în Timișoara, o sărbătoare religioasă extrem de importantă, ziua Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, ocrotitorul Banatului.
Sărbătoarea din 15 septembrie marchează cel de-al doilea hram al Catedralei Mitropolitane, lăcaș care adăpostește moaștele Sfântului, dar și hramul Mănăstirii de la Partoș, unde acesta a slujit odinioară.
Programul liturgic închinat celui de-al doilea hram al Catedralei Mitropolitane va începe mâine, de la ora 19, prin oficierea Slujbei Vecerniei cu Litie, urmată, la ora 20,30, de îndătinata procesiune cu sfintele moaşte ale Ocrotitorului Banatului, pe traseul Catedrală – Podul Traian – Splaiul Tudor Vladimirescu – Podul Mihai Viteazul – Catedrală. După procesiune, racla cu sfintele moaşte va fi aşezată pe un podium special amenajat în faţa Sfântului Altar. Utrenia va fi oficiată de la ora 22, iar la miezul nopții se va săvârși Sfânta Liturghie.
Sfântul lăcaș din centrul Timișoarei va rămâne deschis toată noaptea, iar cei cu evlavie vor putea participa, la ora 2,30, la Acatistul Sfântului Iosif. La 3,30 este programat Acatistul Sfintei Cruci, la 4,30 – Acatistul Maicii Domnului, iar la ora 6 are loc Sfințirea apei. Vineri, 15 septembrie, în ziua de pomenire a Sfântului Ierarh Iosif, Taina Sfântului Maslu va fi oficiată de la ora 6,30, urmată, de la ora 9,30, de Sfânta Liturghie arhierească.
Vecernia de la ora 18 va fi urmată, începând cu ora 21, de Paraclisul Maicii Domnului și, de la ora 23, de Acatistul Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș. Sâmbătă, 16 septembrie, începând cu ora 7,30 va fi oficiată Utrenia, urmată la 9,30 de Sfânta Liturghie. La ora 18 este programat Paraclisul Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, urmat de așezarea Sfintelor Moaște la locul obișnuit din Catedrală.
Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș, ocrotitorul Banatului
Acest ierarh sfânt şi purtător de Dumnezeu, Iosif cel Nou de la Partoş, s-a născut în anul 1568, în oraşul Raguza Dalmaţiei, dintr-o familie de creştini valahi. Din botez se numea Iacob. Rămas orfan de mic, mama sa îl trimite să învețe carte la Ohrida, pe când avea 12 ani. La 15 ani intră la Mănăstirea Adormirii Maicii Domnului, iar după cinci ani pleacă la Muntele Athos, la Mănăstirea Pantocrator, unde este călugărit cu numele de Iosif. După o vreme s-a retras în sihăstrie, unde se spune că datorită virtuților sale creștinești primise de la Dumnezeu darul săvârșirii de minuni prin vindecarea bolilor.
Ajungând cunoscut, iubit și respectat, Iosif a fost hirotonisit la Muntele Athos și rânduit drept duhovnic al călugărilor de acolo. A trecut pe rând pe la Mănăstirile Xiropotam, Vatoped, Hilandar și alte schituri și mănăstiri fiind, apoi, numit egumen la Mănăstirea „Sfântul Ștefan” din Adrianopole.
Acolo a slujit șase ani, iar mai apoi a fost egumen la Mănăstirea Cutlumuș de la Muntele Athos. La vârsta senectuții s-a retras lângă Mănăstirea Vatopedu, însă a fost chemat de românii din Banat să le fie mitropolit. În 1650, de sărbătoarea Sfântului a fost hirotonit mitropolit al Banatului.
A păstorit credincioșii din Banat timp de trei ani. În această calitate a săvârșit alte minuni, printre care stingerea unui incendiu ce cuprinsese o parte a Timișoarei. „Ieșind din biserică cu Sfintele Taine în mâinile sale și rugându-se cu lacrimi, îndată a trimis Dumnezeu o ploaie puternică și s-a stins focul”. Pentru faptele enumerate mai sus, a fost desemnat Patronul spiritual al Pompierilor din România.
În 1653, Iosif s-a retras la Mănăstirea Partoș, unde a mai trăit trei ani, după cum glăsuiește despre aceasta o însemnare, făcută de mână în anul 1655, pe o carte care a aparținut Mănăstirii Sângiorge: „Această carte este a Domnului Mitropolit Iosif al Timișoarei la anul 1655… care de bună voie a părăsit eparhia retrăgându-se în Mănăstirea Partoș, unde a trăit câțiva ani și apoi s-a mutat la viața veșnică unde sfinții se odihnesc”.
La sfârșitul verii lui 1656 s-a isprăvit la vârsta de 85 ani. Tradiția spune că în momentul adormirii sale clopotele mănăstirii au început să bată fără să le tragă cineva. Trupul mitropolitului a fost așezat într-un mormânt zidit în naosul bisericii mănăstirești, în dreptul ușii de intrare.
La data de 28 februarie 1950 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât trecerea în ceata sfinților a mitropolitului Iosif, stabilindu-se ca dată de cinstire a sfântului 15 septembrie a fiecărui an.
Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat pe Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș pe data de 7 octombrie 1956, când moaștele sale au fost aduse din Mănăstirea Partoș și așezate în Catedrala Mitropolitană din Timișoara. El este considerat acum protectorul Timișoarei și ocrotitorul Banatului.
