Foto unicat! IUBITA SECRETĂ din Timiş a unui fost premier al României

În partea stângă a imaginii, Lenca lu’ Foni; în mijloc, în port bănăţean, tânărul Groza

Iubita secretă din Timiş a unui fost premier al României. Fiica lor a trăit la Timişoara şi a semănat leit cu celebrul ei tată. Puţini mai sunt astăzi aceia care să-şi amintească de faptul că dr. Petru Groza, omul care a deţinut funcţia de premier în primele guverne comuniste ale României, între 1945 şi 1952, şi de preşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române, poziţie asimilată celei de şef al statului, din 2 iunie 1952 până în 7 ianuarie 1958, a avut legături cu localitatea Coşteiu din Judeţul Timiş.

Născut în Băcia, Hunedoara, el a urmat acolo doar clasele primare, în vreme ce şcoala secundară l-a adus lângă Lugoj, la Coştei, unde tatăl său, Adam Groza, a fost… preot paroh ortodox.

Prieteniile din anii copilăriei, iar mai apoi o iubire cvasiclandestină l-au făcut să se abată adeseori prin comuna bănăţeană, pentru a se întâlni cu cei dragi lui. Se pare că, deşi controversat ca om politic prins inexorabil în iţele uneia dintre cele mai dramatice perioade politice din istoria ţării noastre, Groza a fost, cel puţin pentru cei din Coştei, unul de-al lor, pe care-l întâmpinau cu bucurie şi, desigur, îl rugau, întodeauna cu succes, să le rezolve problemele pe vremea când la el erau frâiele puterii.

Trenul special opreşte la Coştei, pentru Nesă

„Bunicul meu, Atanasie, i-a fost bun amic şi, având şi darul oratoriei, l-a ajutat şi în campania electorală. La noi în curte se aduna lumea să-i audă făcând politică. Se pare că dr. Petru Groza era un personaj care ştia să atragă mulţimile, ştia cum anume să ajungă la sufletele oamenilor, comunicând cu fiecare în funcţie de nivelul aceluia. După ce Groza a ajuns premier, s-a întâmplat de a venit la teatru, la Lugoj. Bunicul, prietenul prim-ministrului, n-a putut să se ducă şi el, pentru că avea o rană la un picior, dar tata s-a aflat în mulţimea care l-a întâmpinat pe Groza.

A apucat chiar să-i facă cu mâna, în semn de salut, şi a strigat: << Aici Tănase, fiul lui Nesă!>>. Nesă era porecla bunicului. Politicianul a întrebat pe loc unde-i Nesă, Atanasie, iar când a aflat că nu-i de faţă, a hotărât să meargă cu trenul lui special până la Coştei, numai cât să-l vadă. A trimis vorbă să se sune la telefon, la primărie, şi să fie anunţat prietenul lui din pruncie să se prezinte în gară.

Moşu-meu s-a dus cum se afla, în chimeşă şi izmene, iar trenul acela a oprit şi din el a coborât premierul. S-au bătut clopotele la biserică. Vuia satul: << O vinit Groza, o vinit Groza!>>. Nu s-a răbdat să treacă prin Banat şi să nu-l întâlnească pe bunicul. Ca fraţii erau. Oricum, de fiecare dată când venea la Coştei, se ducea la biserică. Stătea la slujbă, cânta în strană, iar după aceea, de vorbă cu oamenii în faţa crucii. Când i s-a interzis să facă asta, se ducea să se plimbe prin parc. Cu o asemenea ocazie i-a spus tatălui meu ce urmează să se întâmple în România”, ne povesteşte Ana S., o localnică.

Copacul cu teci, martorul unei iubiri tăinuite

Şi tot ea continuă: „<<Tu îngrijeşte parcul ăsta, Tănase, nu-l lăsa să se strice, că multe din alea care-or fost n-o să mai fie. Să le zici la oameni să nu facă prostii… La noi o să fie ca la ruşi, tovărăşie, colhoz şi CAP, să le zici să nu se pună ei împotrivă, c-o să fie bai mare>>, i-a spus tatălui meu, în mare taină. Atunci i-a arătat şi locul unde s-a întâlnit pentru prima oară cu iubita lui din sat, Lenca lu’ Foni, la umbra unui copac din acela care face teci dulci, de le mănâncă, jucându-se, copiii. <<Să nu tăiaţi, mă, pomu’, că-i păcat>>, i-a mai zis”, ne mai spune Ana S.

Premierul comunist, în mijlocul sătenilor din Coşteiu

 

Azi, arborele acela nu mai există. Tovărăşiile şi colhozurile au trecut ca un tăvălug peste rânduielile dinaintea comunismului, apoi au dispărut şi ele. Lenca lu’ Foni, Groza şi prietenul său, Atanasie de la Coştei, sunt de multă vreme plecaţi în eternitate.

Până şi fiica nelegitimă a premierului din anii 50, născută din iubirea clandestină cu Lenca, a murit. Şi-a dus zilele, până la capăt, la Timişoara, iar cei care-au cunoscut-o spun că, aşa cum se întâmplă cel mai adesea cu pruncii din flori, i-a semănat leit la chip celebrului ei tată…