EXCLUSIV! Universitarii timișoreni n-au citit cărțile scrise de pușcăriașii pe care i-au… „coordonat științific”! Ce spun profesorii

Într-un articol publicat marți, exclusiv în ediția tipărită a „Renașterii bănățene„, „Coordonatorii <scriitorilor> din pușcării vor scrie la DNA”, am prezentat care sunt profesorii universitari din Timișoara care au coordonat pretinsele lucrări științifice ale „scriitorilor” din pușcării.

Spicuim din acel articol: „Tot în cursul anului 2015, un deținut încarcerat în Penitenciarul Rahova din București, Cornel Ciocan (condamnat la cinci ani de închisoare pentru evaziune fiscală), fratele deputatului PSD de Olt, Dan Ciocan, nici nu s-a acomodat bine cu noul domiciliu (data încarcerării a fost 4 iunie 2015), că s-a și pus cu burta pe… scris cărți pe bandă rulantă, astfel că, din august până în decembrie, a scos la iveală nu mai puțin de șase capodopere, adică, în medie, mai mult de una pe lună!

În truda sa titanică a fost ajutat și de un cadru didactic de la Facultatea de Zootehnie și Biotehnologii din cadrul USAMVB Timișoara, prof. univ. dr. ing. Ioan Pădeanu, care i-a coordonat două dintre cele șase producții, <Managementul producției de carne la ovine și caprine> și <Elemente tehnologice necesare în proiectarea fermelor de caprine>. Evident, toate celelalte „lucrări științifice” ale pușcăriașului menționat mai sus tratează același delicat domeniu al zootehniei, însă, în privința acelora, a apelat la serviciile unor colegi de-ai profesorului Ioan Pădeanu din Craiova și Iași…„.
Tot marți, după apariția comunicatului de presă al DNA, l-am sunat pe domnul profesor Ioan Pădeanu, încercând să aflăm punctul de vedere al dumnealui cu privire la acest subiect. Concluziile dialogului – pe care vi-l prezentăm în continuare – au fost surprinzătoare…

– Domnule profesor Pădeanu, în ce a constat, de fapt, „coordonarea științifică„ a celor două cărți scrise, în penitenciar, de Cornel Ciocan? – Eu am scris doar un referat pentru fiecare lucrare în parte cu privire la oportunitatea temei aleasă de autor. – Îl cunoșteați pe autor? – Da, pe Cornel Ciocan l-am cunoscut personal, la diverse expoziții agro-zootehnice, știu că este crescător de oi și de capre, știu că este un cunoscător în domeniu. – Cum ați ajuns la această „colaborare”? – Printr-o cunoștință de-a dumnealui, dânsul mi-a solicitat sprijinul în realizarea acelor lucrări, iar eu i-am furnizat informații actualizate pe acele teme și, cum v-am spus, am scris doar două referate în care arătam că abordarea subiectelor respective este oportună, atât și nimic mai mult. – Nu ați fost să-l vizitați la penitenciar? – Nu, i-am trimis doar referatele prin acea cunoștință de-a dumnealui. – Ați citit cele două cărți la care figurați drept „coordonator științific„? – Nu, n-am citit nici una dintre cele două cărți, nu știu nici măcar câte pagini are fiecare. – Aveți emoții după ce DNA a anunțat că s-a sesizat din oficiu cu privire la realizarea acestor „lucrări științifice” în penitenciare? – Dacă pentru două referate o să am acum probleme…
Revenim la articolul de marți și mai spicuim următoarele: „Următoarea menționare a Timișoarei o regăsim de-abia în lista aferentă anului 2015, când timișoreanca Aurora Demendy, condamnată în 2013 la pedeapsa de cinci ani și șase luni de închisoare (pentru evaziune fiscală, complicitate la infracţiunea de spălare de bani, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals) și încarcerată în Penitenciarul Arad, lucrează, după gratii, la cartea <Medierea – o șansă reală> (publicată în 9 octombrie 2015), sub coordonarea științifică a lui Zeno Daniel Șuștac, profesor asociat la Universitatea de Vest din Timișoara, vicepreședintele Consiliului de Mediere și co-președinte al Uniunii Naționale a Mediatorilor din România. În acest caz, asistăm, de fapt, la o prelungire a colaborării și în <noile condiții>, dintre Aurora Demendy și Zeno Șuștac, cunoscând faptul că respectiva deținută și profesorul timișorean au lucrat împreună în centrul de mediere <Șuștac & Asociații>”.

L-am sunat și pe domnul Zeno Daniel Șuștac, pentru a ne explica și dumnealui în ce a constat munca de coordonare științifică pe care a depus-o în situația respectivă. A rezultat un dialog, cu concluzii la fel de surprinzătoare, pe care, de asemenea, vi-l prezentăm în continuare.

– Domnule Șuștac, ați vorbit personal cu fosta dumneavoastră colegă după ce a fost închisă? – Am vorbit o singură dată față în față cu ea după ce a fost încarcerată în Penitenciarul Arad, în rest am mai vorbit la telefon cu ea și am ținut legătura pe mail cu familia. – În ce a constat coordonarea lucrării scrise de fosta dumneavoastră colegă? – Am scris prefața la cartea respectivă, în care am vorbit la modul general despre mediere, nu am făcut nici o referire cu privire la autor. – Din moment ce dumneavoastră figurați în documentele Ministerului Justiției drept „coordonator științific” al acelei cărți, nu e insuficientă pentru a atrage această calitate doar scrierea unei prefețe? – Pe lângă prefață, i-am recomandat doamnei Demendy și ce anume să citească din literatura de specialitate, am trasat câteva linii directoare cu ce ar trebui să cuprindă lucrarea, pe ce să se axeze, ce să conțină și ce să nu conțină. – Și autoarea a respectat acele linii directoare? – Nu am idee dacă a respectat până la urmă sau nu acele linii directoare. – Cum adică nu aveți idee, n-ați citit cartea?! – Am citit cartea într-o oarecare măsură. – Domnule Șuștac, ori ați citit, ori n-ați citit lucrarea, ce înseamnă „într-o oarecare măsură„? – Eu am avut la dispoziție doar materialul brut, pe care mi l-a transmis, pe mail, familia doamnei Demendy. Pe acel material am făcut observații și i-am precizat ce modificări, atât din punct de vedere gramatical, cât și cu privire la problematica expusă va trebui să facă. – Bun, ați citit materialul brut, adică un „draft” al lucrării, dar materialul finit nu l-ați citit? – Nu. – Știți măcar câte pagini are cartea? – Cred că are circa o sută de pagini, dar nu vă pot spune cu exactitate. – Atunci înseamnă că această așa-zisă „coordonare științifică” nu are nici o legătură, de fapt, cu stabilirea caracterului științific al lucrării, din moment ce dumneavoastră susțineți că nu ați citit varianta finală… – Eu nu am girat caracterul științific al lucrării respective, acesta este apanajul unei comisii de specialitate care s-a constituit la nivelul penitenciarului, dar eu nu știu din cine este alcătuită această comisie. Recunosc că și pe mine mă intrigă acea denumire de coordonator științfic care spuneți că apare în documentele Ministerului Justiției… În 2013, după ce a fost încarcerată, am făcut o recomandare, în care am precizat care este expertiza mea în domeniul medierii și în care mi-am dat acceptul formal de a o ajuta pe doamna Demendy să realizeze acea lucrare. Am dat acea recomandare familiei dumneaei, care a depus-o la penitenciar. Alt document semnat de mine, vreo adeverință prin care să fi girat caracterul științific al acelei lucrări, nu există! Nu m-a întrebat nimeni dacă acea lucrare este științifică sau nu! Din câte știu, doamna Demendy și-a susținut lucrarea în penitenciar, în fața unei comisii compuse din nu știu cine…

Concluziile acestor dialoguri sunt mai mult decât surprinzătoare. Cei în dreptul cărora figurează calitatea de “coordonator științific” se spală pe mâini și aruncă mingea în terenul acelor misterioase comisii din pușcării, alcătuite „din nu se știe cine”, care ar fi pus ștampila “științific” pe producțiile respective.

Doar că, potrivit unor surse autorizate din sistemul penitenciar, lucrurile nu stau deloc așa, în sensul că e absurd să creadă cineva că funcționarii din acest sistem au competențele necesare pentru a eticheta ca “științifică” sau “neștiințifică” vreo lucrare scrisă pe durata detenției. Există, într-adevăr, comisii organizate în penitenciar, dar care au alte atribuții și verifică alte aspecte, de natură administrativă, și care nu-și dau nicidecum cu părerea în ceea ce privește valoarea operelor realizate de deținuți.

Din ricoșeu în ricoșeu, mingea ajunge, până la urmă, în terenul editurilor acreditate de Consiliul Național al Cercetării Științifice din Învățământul Superior (CNCSIS), care scot pe bandă rulantă capodoperele “Uniunii Scriitorilor din Pușcării” și care n-au cum să fie străine, ci dimpotrivă, de aplicarea “certificatului de calitate” pe respectivele producții…