Ildico Vasiescu este medic specialist în medicina de urgență, medic primar în medicină de familie și coordonator al Serviciului de Ambulanță Timiș – punctul de lucru Lugoj. Este doctorul cu cea mai mare vechime în domeniu: 32 de ani împliniți. Din aceștia, timp de un deceniu, a condus fostul Serviciu de Salvare, iar apoi, după o pauză, a revenit acum 10 ani în fruntea Serviciului de Ambulanță.
Și-a început cariera la Dispensarul din Călărași, lângă Bechet, în județul Dolj.
Trei ani a petrecut acolo, dar, ca lugojeancă, a dorit să revină acasă. În 1985 a ajuns, prin transfer, la Serviciul de Salvare din Lugoj. Avea 30 de ani. Pe atunci, Salvarea era un compartiment în cadrul Spitalului Municipal. Abia în 1996 s-a înființat Serviciul de Ambulanță de sine stătător, cu conducerea la Timișoara.
Salvarea de dinainte de 1990: Dacia Break, o targă și un tub de oxigen!
Prima impresie? Ceva greu de imaginat astăzi:
”Dotarea era minimă. Medicația de urgență era la baremul foarte redus din acea vreme, iar la urgență, aveam tub de oxigen cu furtun, dar nu și mască de oxigen. Practic, nu aveam defibrilator, nici aparat EKG, nici ventilator, mască de oxigen sau aspirator de secreții. Aveam o singură Dacia Break și dube TV . După un an a sosit și dr. Otilia Tonca, cu care am lucrat în ture. Gărzile de noapte le făceam apelând benevol și la medicii de pe circumscripții. Salvările erau exclusiv pe oraș, dar în schimb făceam și triajul, așa cum se numea atunci, la urgențele de la Spital”.
Pe acea vreme, nu se lucra în echipaj: ”Eu urcam, cu trusa, la bolnav, iar șoferul rămânea în mașină. Dacă trebuia ajutat sau era supraponderal, venea și el, dar asistența medicală o făceam singură”.
Însă condițiile de lucru din acea perioadă au avut și un rol pozitiv: ”Triajul se făcea în funcție de cum stabileam eu – chemam chirurgul, neurologul, zece ani am făcut asta, acolo mi-am câștigat experiența”.
Încă din decembrie 1989, reluarea contactelor cu Occidentul a adus la Salvarea din Lugoj primele ajutoare din Orleans: ”Au fost foarte binevenite primul aparat electro – cardiograf portabil, un defibrilator și o trusă de urgențe – tip, după standardul francez”.
Amintiri de coșmar: accidentul de tren de la Găvojdia, soldat cu șapte morți
În 32 de ani petrecuți pe ambulanță, dr. Ildico Vasiescu a văzut multe grozăvii. Totuși, accidentul de la bariera de cale ferată de la Găvojdia, soldat cu șapte morți, o ”bântuie” și acum. Nu a reușit nici azi să se detașeze: ”Accidentul de la Găvojdia a fost unul cumplit, cu imagini cumplite. Am văzut victimele și, când a venit poliția să mă întrebe câți morți sunt, am închis ochii, i-am vizualizat pe rând, și am spus: șapte! Un tren accelerat lovise partea din spate a unui autobuz. Imaginați-vă: șapte morți pe loc, aruncați din autobuz, iar ceilalți pasageri neatinși. Strigam: cine are nevoie de ajutor? Nimeni! Toți erau șocați. Aveau șocul psihic post-traumatic, dar în rest nimic. Am venit cu cinci ambulanțe și toată lumea era șocată: unii muriseră pe loc, alții nu pățiseră nimic”.
Și, de atunci, destinul parcă a vrut ca doctorița Vasiescu să aibă parte mai mereu de intervenții la accidente de tren (ultimul recent la Oloșag), iar doctorița Tonca – de electrocutați, împușcați etc.
