Diferențe și asemănări între banala răceală și temuta gripă

Durere în gât, tuse, nas înfundat sau care, dimpotrivă, picură ca un robinet defect… Cine nu recunoaște aceste simptome care, fără a fi mortale, nu ne lasă nici să trăim prea bine în acele zile? Cu toții am trecut prin ele. Uneori, le-am dus pe picioare, cum se spune, alteori nu, fiind nevoie de măsuri speciale de tratament.

Haideți să aflăm ce face diferența în felul cum reacționează organismul la întâlnirea cu virusurile respiratorii și ce putem face cu adevărat pentru a rămâne mereu în picioare.

Peste 200 de virusuri specializate în ata­cul căilor respiratorii superioare circulă în aerul ­pe care-l respirăm zilnic. Și-atunci, cum se face, totuși, că mai ales în unele perioade din an, cum este aceasta, a iernii, ne confruntăm cu cele mai multe episoade de răceală (așa-numitul guturai) sau de gripă.

O cauză importantă sunt variațiile mari de temperatură de la începutul sezonului rece, dar și temperaturile scăzute din timpul iernii, care pot favoriza acțiunea virusurilor respiratorii, dacă eforturile de adaptare ale sistemului nostru imunitar ne lasă descoperiți. De altfel, pe acest fond, al variațiilor mari de temperatură – prin folosirea necorespunză­toare a aparatelor de aer condiționat – apar și acele păcătoase răceli de vară.

În mod normal, un adult se confruntă cu un episod sau două de viroză respiratorie pe an, iar copiii, al căror sistem imunitar este încă în formare, cu mai multe astfel de episoade. Or, dacă împotriva virusului gripal există formule de vaccinuri, împotriva celor peste 200 de virusuri de răceala nu există decât o singura cale de protecție: imunitatea naturală, proprie fiecăruia.

Cum se manifestă răceala?

O răceală comună este rezultatul acțiunii mai multor virusuri, dintre care frecvent întâlnite sunt: rinovirusurile (rino = nas, virusuri care acționează la nivelul nasului), corizavirusurile (coriza = inflamarea nasului), reovirusurile (virusuri care ataca sistemul respirator și sistemul digestiv, REO – Respiratory Enteritic Orphan virus), adenovirusuri, virusul sincițial respirator, virusurile parainfluenza etc. Multe dintre aceste virusuri – care se găsesc, mai mult sau mai puțin, în gură, în faringe sau la nivelul tubului digestiv – nu determină alte probleme decât durere în gât (faringita), congestie nazală, tuse, mucozități nazale și, uneori, atunci când sinusurile sunt blocate, durere de cap.

Dar gripa?

Gripa, în schimb, poate apărea ca urmare a contractării unui singur virus, cel gripal, căruia i s-au identifcat trei tulpini principale, numite A, B și C. Acest virus, care poate fi asemănat la aspect cu un scaiete (sferic, cu o suprafață acoperită cu numeroase ace), nu numai că este mai agresiv, din cauza structurii sale complexe, dar se dovedește și foarte imprevizibil, având o mare capacitate de mutație. Prin urmare, chiar dacă, teoretic, este vorba de un singur virus, structura sa genetică se poate schimba de la an la an și se poate comporta diferit, fără a fi recunoscut de organism, deși s-a mai confruntat cu el. În plus, virusul gripal se transmite foarte ușor, prin mici picături de secreții nazo-faringiene, împrăștiate prin tuse sau prin respirație.

De obicei, manifestările infectării cu virusul gripal apar repede și în forță: persoana resimte o stare de slăbiciune și de oboseală, strănută în rafale, lăcrimează, face febră mare, acuză usturime în gât, tușește, are frisoane, transpiră, se plânge că o dor mușchii și capul. Dincolo de neplăcutele simptome date de infecția cu virusul gripal – este adevarat, mai intense decât în cazul răcelilor –, potențialul pericol vine din probabilitatea de suprainfectare cu alte microorganisme, care pot determina complicații precum otitele, amigdalitele (faringiene) și chiar pneumonia. Totuși, ca și în cazul banalelor răceli, intensitatea simptomelor și amploarea pe care o ia infecția variază în funcție de vârsta și de starea de sănătate generală a persoanei afectate, mai exact, de răspunsul pe care sistemul imunitar este capabil să-l aibă în momentul infectării.

Soluții de prevenire și tratament

Se consideră că, în mod normal, un stil de viață echilibrat – cu o alimentație sănătoasă și variată, care respectă toate principiile alimentare și care asigură necesarul de vitamina C, zinc, seleniu prin consum zilnic de legume, zarzavaturi și fructe neprelucrate termic, precum și de preparate de plante medicinale, un program de somn care să asigure odihna și refacerea completă, alternarea secvențelor de muncă cu cele de relaxare și de odihnă, obiceiul de a face mișcare sau chiar exerciții fzice – asigură o capacitate naturală de apărare a organismului suficientă pentru a face față cu brio oricărui atac viral respirator.
Vitamina D este un ingredient pe care nu-l asociem de regulă cu infecțiile respiratorii. Mulți oameni de știință, printre care și dr. Linus Pauling, laureat al Premiului Nobel, au demonstrat rolul vitaminei D în profilaxia infecțiilor respiratorii. Este recomandat ca în cazul grupelor de risc – copiii, femeile însărcinate, personalul medical, persoanele care lucrează cu publicul și oamenii în vârstă – să se aplice măsuri suplimentare de prevenție a gripei, prin vaccinare.

Pentru celelalte peste 200 de tipuri de virusuri care dau viroze respiratorii, nu există posibilitatea de vaccinare, se înțelege. Măsurile terapeutice au în vedere gestionarea simptomelor (antitermice, antiinflamatoare, descongestionante), asocierea unor ingrediente ca vitamina C, N-acetilcisteina, zincul, produse pe bază de plante, dar și o hidratare corespunzătoare și asigurarea odihnei pentru refacere în perioada de convalescență.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns