Foamea de bani a guvernanților este tot mai mare. O arată măsurile fiscal-bugetare introduse la final de an, dar și altele, de dinainte. Ce gaură e de acoperit la pușculița cea mare, asta-i… altă Mărie, cu altă pălărie. Am asistat la o polemică referitoare la deficitul bugetar pe 2018, despre care se spune că ar fi diferit, adică mai mare, de cel care va fi raportat. De acest subiect ar fi legată și înlocuirea președintelui ANAF, Ionuț Mișa, fost ministru de finanțe înaintea actualului ministru Eugen Teodorovici. În locul lui a fost adusă o doamnă care nu are nici în clin nici în mânecă cu sistemul fiscal și, de aceea, zice-se… îl va reforma cu succes.
Să enumerăm doar câteva dintre măsurile care trădează foamea de bani de care vorbeam. Astfel, pilonul II de pensie este cu un picior în lac și cu altul în puț. De altfel, acesta a fost și anterior în atenția guvernanților actuali, care au amputat o parte din contribuțiile care se vărsau de către angajați în el. Acum însă, aceștia pot renunța la mai economisi în acest mod și a-și transfera banii în gura lupului-stat, tot mai flămând, după gerul din pădurea fiscal-bugetară.
Cinismul puterii atinge pe alocuri chiar cote inimaginabile, atunci când creează pentru fiecare copil un cont la trezorerie în care părinții ori aparținătorii pot depune bani, momiți cu o primă de stat, bani care mai pot fi recuperați doar la împlinirea majoratului titularului, când se dă și această promisă sumă de bani. Mai pe înțelesul fiecăruia, orice tătic poate pune bani pentru copilul său, până la 100.000 de euro pe an, cu care să se joace apoi, după propriu-i plac, în praful străzii, statul nesătul de bani.
Să nu mai pomenim de emisiunile de titluri de stat vândute populației și de tam-tam-ul făcut pe seama lor și nici de împrumuturile repetate de pe piața bancară internă și internațională.
Ne oprim, însă, la taxa de lăcomie, căreia Banca Națională a României (BNR) i-a dedicat un raport. Conform impactului calculat al suprataxării băncilor, în urma acestei măsuri doar două dintre ele ar mai avea profit și asta în scenariul cel mai optimist. Dar ce mai este optimist la noi… așa că nici una nu va mai avea profit, lucru care nu credem că se va întâmpla, pentru că băncile, grijulii, îi vor trata cu mare atenție și pe împrumutați și pe deponenți.
Nici firmele nu se simt prea bine după aceste măsuri menite să scoată bani și din piatră seacă. Acestea vor plăti mai mult și finanțările la care vor apela vor fi mai scumpe. Una peste alta, tot ce face guvernul pentru a mesteca mai mulți bani va înteți vântul care va bate în buzunarele tuturor.
Cât de mare va fi foamea de bani a executivului în continuare nu e însă greu de intuit, pentru că datoriile făcute trebuie și plătite, iar majorările de venituri trebuie onorate. Nu și promisiunile, care, după cum vedem, încep să fie călcate în picioare, prin amânări, iar probabil chiar prin uitarea definitivă a unora dintre ele. Problema e că dacă spirala generozității sociale se tot extinde spre noi și noi culmi, foamea de bani va deveni atât de sâcâitoare încât creșterile de taxe vor deveni iminente.
Să rămânem însă optimiști, căci au grijă guvernanții să inventeze noi și noi forme ca să stoarcă bani. Una dintre aceste este, iată, cea a pensiilor ocupaționale suplimentare, apărută la orizont ca un aspirator uriaș în ceață. În noua pușculiță a statului pot depune bani angajatorii și angajații, important e doar ca aceasta să zornăie…
