Se numeşte Ana Matei, însă consătenii din Cenad o ştiu ca „Nuţi lu’ Păsulă”. E, de 40 de ani, asistent medical pe Ambulanţă şi, în timpul liber, artistă handmade din mâinile căreia ies cele mai frumoase globuri personalizate, bune de pus, de pe-acum, în orice brăduţ de Crăciun care se respectă, dar şi olane decorative imitând zăpada, de împodobit acoperişurile la vreme de iarnă şi multe alte minunăţii-unicat.
Cum se îmbină o profesie grea şi solicitantă, ce presupune gărzi obositoare şi concentrare maximă, cu meşteşugul suav pe care timişeanca l-a deprins tocmai în… patria lui Leonardo da Vinci am aflat chiar de la doamna Ana.
„Am lucrat cinci ani şi şase luni în Italia, la un spital-cămin de bătrâni, unde a trebuit să iau totul de la zero, deşi aveam vechime în domeniul sănătăţii.
În primul rând, nu ştiam limba, iar colegele mele de acolo mă considerau… mută, pentru că-mi era frică să mă exprim, ca să nu greşesc.
Trei luni n-am scos un cuvânt, pentru ca, la ora actuală, să vorbesc nu numai italiana literară, ci şi dialectul veneţian, specific zonei în care am ajuns la muncă. Sunt mândră că, la 43 de ani câţi aveam pe-atunci, am demonstrat că pot învăţa o limbă nouă, că pot intra în Ordinul Asistenţilor Medicali din altă ţară, după ce, desigur, am fost nevoită să tocesc din scoarţă-n scoarţă codul lor deontologic, ceea ce n-a fost, nici pe departe, uşor.
Noroc c-am fost harnică de mică, deprinsă de-acasă, de la părinţi, cu ideea de disciplină şi perseverenţă. Sunt, de altfel, o fire activă.
Nu sunt genul care să stea, cum se zice, cu mâinile-n poală nici acasă, mereu îmi găsesc ceva de făcut, fie că-i vorba de goblen, de globuri sau de prăjituri şi torturi, că mă pricep binişor şi la asta, ca majoritatea bănăţencelor”, ne povesteşte doamna Ana.
O Italie subiectivă…
La cei aproape 60 de ani ai ei, e vioaie, plină de energie şi volubilă, gata să ne împărtăşească şi aspectele mai puţin plăcute ale perioadei petrecute în Italia, unde, în paralel cu munca de la spital, a lucrat, pentru un ban în plus, şi „la negru”, îngrijind o bătrână şi făcând curăţenie într-o scară de bloc, contra sumei de şase euro pe oră.
” Una peste alta, a fost o perioadă pe care am trăit-o cu intensitate, cu bune şi rele, reuşind să creez prietenii noi, dar, din păcate, şi animozităţi, acestea din urmă, spre dezamăgirea mea, mai degrabă în rândul româncelor cu care am lucrat decât printre colegele de alte naţionalităţi.
Toate amintirile frumoase le-am strâns în aceste albume de fotografii, pe care le răsfoiesc şi acum cu drag”, ne spune timişeanca, arătându-ne, dintre coperţile cartonate, imagini ale unei Italii subiective. Italia ei, în care a găsit timp şi pentru arta handmade.
Un glob într-o oră
„Multă vreme am cusut goblenuri. De mică am ştiut şi să tricotez, şi să fac macrame, dar învăţătoarea mea m-a îndreptat către goblen.
Mi-a plăcut, deşi e tare migălos, şi nu m-am lăsat de pasiunea asta nici cât am fost departe de casă. Materialele le luam de la nişte magazine locale de hobby şi bricolaj. Aşa am descoperit că unul dintre ele găzduia, din când în când, cursuri deosebite: de pictură 3D, de tehnica decupajului, de confecţionat globuri. Am participat la câteva, investind, desigur, şi ceva fonduri în această nouă preocupare. Cel mai scump workshop m-a costat 60 de euro, dar a meritat.
Toate au meritat şi timpul, şi costurile, şi efortul. Deşi am revenit la Cenad, iar ca asistentă activez la Sânnicolau Mare, am luat cu mine ceea ce am învăţat în Italia, ţară de unde, de altfel, îmi achiziţionez şi acum cele necesare pentru podoabele de Crăciun, hârtia pentru decupaje şi altele. La noi se găsesc şi nu prea, iar cele din străinătate nu sunt deloc ieftine.
Îmi ia cam o oră să meşteresc un glob, în funcţie de complexitatea imaginii din interior. Le prefer pe cele cu un aer vintage, care creează atmosfera plină de căldură a sărbătorilor şi ţin tare mult ca, odată ieşite din mâinile mele, micile obiecte să arate perfect.
Pentru o prietenă am pictat şi altceva – bidoane de lapte, împodobite cu flori, tot cu un aspect retro”, ne spune doamna Nuţi, arătându-ne artefactele, într-adevăr pline de un farmec aparte.
Şi ne mai invită noua noastră cunoştinţă de la Cenad să mai trecem pe la ea şi altădată. Dar să ne anunţăm vizita din vreme, să apuce să ne pregătească şi o prăjitură de casă, aşa cum ştie ea…
Felicitări Nuți ,…nu știam de talentul tău foarte frumos în schimb știu de ambiția ta de a fi cea mai bună din clasă și ce frumoși au fost acei ani ,…. dragă colegă !!!!