De ce trebuie să votăm? E ca la restaurant, dacă nu comanzi, rămâi flămând…
S-a repetat de atâtea ori, în discursul public, că viața politică e mizerabilă, iar clasa politicienilor e compusă în mare parte din oameni lipsiți de merite și de onestitate, încât mai nimeni nu se străduiește să verifice dacă chiar așa stau lucrurile.
Cei care au, totuși, această curiozitate și au și puterea să vadă realitatea așa cum este și nu prin oglinzile strâmbe ale propagandelor de tot felul, se pot convinge cu ușurință că adevărul este mult mai nuanțat. Și că generalizările sunt, ca de obicei, păguboase. Clasa politică și viața politică nu pot fi nici mai bune, nici mai rele decât este societatea în întregul ei și nu pot fi altfel – într-o lume democratică – decât a decis societatea. Evident, prin vot!
Un lucru care trebuie reamintit din când în când este că politica reprezintă știința de a lua decizii. Iar deciziile sunt parte a vieții noastre de zi cu zi, fie că vorbim despre cazuri mărunte (sau aparent mărunte) precum alegerea unei oferte din magazin sau a ținutei pe care să o purtăm într-o anumită zi, fie că este vorba despre alegeri personale care ne marchează viața un timp mai îndelungat, cum este cazul atunci când optăm pentru o carieră profesională sau alta, ori pentru o investiție pe termen lung.
În fiecare dintre aceste cazuri, știm că trebuie să suportăm consecințele deciziei personale, că ne asumăm și unele riscuri, dar nu lăsăm pe alții să ia decizii în numele nostru decât în cazuri cu totul și cu totul marginale. Da, acceptăm sfaturi, evident, cerem informații, însă ne păstrăm dreptul de a avea ultimul cuvânt, mai ales atunci când de decizia noastră depindem nu doar noi înșine, ci și cei dragi, aflați în grija noastră.
Atunci când suntem în situația de a delega altora capacitatea de a decide în numele nostru – așa cum este cazul în viața politică, din simplul motiv că este imposibil ca la formarea hotărârii colective să participe efectiv toată lumea – este cel puțin la fel de important să ne păstrăm și primul, și ultimul cuvânt.
Primul cuvânt: votul pe care îl dăm atunci când învestim alesul nostru cu dreptul de a stabili regulile pe baza cărora funcționează societatea pentru o anumită perioadă de timp.
Ultimul cuvânt: votul pe care îl dăm atunci când alesul nostru revendică reînnoirea mandatului. Alesul nostru devine om politic dar dacă noi decidem să-i acordăm încrederea și rămâne om politic doar dacă noi hotărâm că ne mulțumește ceea ce el a făcut în numele nostru. Pentru aceasta, însă, trebuie – fiecare pe cont propriu, ca oameni liberi ce suntem – să luăm o decizie. Adică să votăm!
Ca atunci când ești la restaurant: poate fi reconfortant să citești meniul sau doar să iei loc la o masă, dar dacă nu te decizi să comanzi, rămâi flămând…
Mi se pare perfect adevarat. Si logic.(le pun separat deoarece … de exemplu mai exista si fizica cuantica, adevarata, insa… „taci si calculeaza” de logica🤪)
DAAAAR: pe „cetateanul” roman(si nu numai… ci pe cam orice cetatean oiropean, de-ala care „are drepturi”.. doar drepturi dupa mintea lui setata pe mie sa-mi fie bine acum de preferinta fara sa depun efort) NU IL INTERESEAZA ADEVARUL si cu atat mai putin LOGICA. Iar cei care totusi merg la vot… voteaza strict emotional.
Nu asa functioneaza o democratie, asa functioneaza o idiocratie. #ghinion
#da’ nu se poate sa merg pe recomandarea chelnerului! sau a celor cu care sunt la masa? si sa vezi ce le fac daca nu-mi place sau e prea scump!😂🤣😂🤪 eu? eu n-am dom’le nicio responsabilitate, … sunt „cetatean” oiropean si am drepturi! 😂🤣😂🤪 Sau mai bine zis pretentii, ca la drepturi si libertati fundamentale sunt dispus sa renunt oricand imi spun „autoritatile”, deoarece „autoritatile” imi vor binele! Zic sa li-l dau, ce sa fac eu cu binele meu, sa-l ia „autoritatile”, „sa nu am nimic si sa fiu fericit”!😂🤣😂🤪
#🤪