Credincioșii ortodocși au intrat în Săptămâna Patimilor
Acum, că au trecut Floriile, creştinii ortodocşi de pretutindeni au intrat în ultima săptămână din Postul Paştilor, numită Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Mare. Începând din seara de Florii, până în Vinerea Mare, în biserici se săvârşesc deniile.
Fiecare zi din această săptămână până la Pasti, are o semnificaţie specială în desfăşurarea evenimentelor premergătoare Învierii Domnului.
Potrivit rânduielilor canonice, în această săptămână se ajunează (nu se mănâncă nimic) până spre seară. Cuvântul „denie” vine de la slavonescul „vdenie” şi înseamna priveghere sau slujbă nocturnă. În Transilvania, denia se mai numeşte „straste”, care înseamnă „patimă”.
Aceste slujbe se săvârşesc seara. Luni, marţi şi miercuri se oficiază Liturghia darurilor mai înainte sfinţite.
În Joia Mare se oficiază Liturghia Sfântului Vasile Cel Mare, unită cu Vecernia. În unele mănăstiri, în Joia Patimilor are loc ritualul spălării picioarelor, care aminteste de gestul de smerenie făcut de Hristos înainte de Cina cea de Taină, care a spălat picioarele ucenicilor.
CITEȘTE ȘI: Timișorenii care s-au vaccinat anti-COVID în centre închise între timp pot ridica voucherele de la spitalul modular
În mănăstiri, stareţul este cel care spală picioarele monahilor. În Vinerea Mare, fiind o zi aliturgică, nu se săvârşeşte Sânta Liturghie. Dimineaţa, se scoate Epitaful din Sfântul Altar şi se aşază pe o masă, în mijlocul bisericii, cu Sfânta Cruce în faţă, scoasă din Joia Mare.
Seara se oficiază slujba Prohodului Domnului, în timpul căreia se înconjoară biserica cu Sfântul Epitaf (o pânză ce reprezintă scena punerii în mormânt a Mântuitorului). După această procesiune, preoţii aşază Epitaful pe Sfânta Masă din Altar, unde rămâne până în miercurea din ajunul Înălţării Domnului.
În ajunul Învierii Domnului, de-a lungul timpului s-au împământenit o mulţime de obiceiuri şi tradiţii, prin care oamenii se pregătesc, în interior şi exterior, pentru a întâmpina Marea Sărbătoare aşa cum se cuvine.
Dacă, la oraş, aceste pregătiri se rezumă în mare parte la mâncăruri şi prăjituri dintre cele mai rafinate, la îmbrăcăminte nouă, curăţenie sau chiar redecorarea caselor, în mediul tradiţional, oamenii păstrează „ochiul inimii” deschis la regulile Bisericii sau la mici superstiţii, menite să le ofere un altfel de confort, unul interior, al conştiinţei.
În zilele din Săptămâna Mare, regulile Bisericii le impun creştinilor postul negru, abstinenţa conjugală şi rugăciunea, pentru a intra în atmosfera sărbătorii Paştilor. Unii creştini ţin post negru începând din Joia Mare până la slujba de Înviere, când se împărtăşesc.
Aceste zile ale postului îşi au originea în vremea Mântuitorului şi sunt relatate în Evanghelia după Marcu (2: 20). Este momentul când fariseii L-au întrebat de ce ucenicii lor şi ai lui Ioan Botezătorul postesc şi ai Lui nu? Răspunsul lui Iisus a fost că atâta vreme cât Mirele este cu ei, ucenicii nu pot posti, însă „vor veni zile când se va lua Mirele de la ei şi atunci vor posti”
